Afectiunile congenitale ale pleoapelor

Echipa Ekilibrium recomanda:
Vitamina B2

 Descriere Afectiunile congenitale ale pleoapelor:

Afectiunile congenitale ale pleoapelor se pot clasifica in:
1) anomalii morfologice;
2) anomalii ale deschiderii pleoapelor;
3) anomalii ale cililor;
4) anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor;
5) anomalii tegumentare si anomalii de motilitate.


1) Anomalii ale morfologiei pleoapelor

Ablefaria, de asemenea numita si Cryptophthalmos, este o anomalie congenitala grava  si reprezinta absenta  totala sau pasrtiala a pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos. Aceasta anomalie se intalneste sub doua forme: una in care pe suprafata globului ocular apare cu totul lipsita de un voal protector si este plasat in afara orbitei si, a doua forma, mai grava, cand lipseste fanta pleoapelor și globul ocular in intregime, tegumentul trece fara intrerupere inaintea regiunii oculo-palpebrale. Afectiunile congenitale ale pleoapelor sunt asociate cu absenta globului ocular si cu alte malformatii grave.

Microblefaria reprezinta o anomalie congenitala rara manifesta printr-o scurtare verticala a pleoapelor (dimensiuni mai mici, structura normala). Afectiunea  se mai poate asocia cu simblefaron temporal.

Colobomul palpebral se manifesta printr-un defect triunghiular, complet/ partial (doar tarsul) al grosimii pleoapei. Defectul congenital apare din cauza lipsei fuziunii sau a unei fuziuni incomplete la nivelul mugurilor embrionari palpebrali. Desi colobomul palpebral poate aparea in mai multe locatii, pozitia cea mai comuna este la intersectia treimii mediale si liniei de mijloc al pleoapei superioare, dezvoltand frecvent lagoftalmie. Nu sunt observate, de obicei,  anexe ale pleoapei sau structuri de accesorii in cadrul colobomului. Afectiunea este asociata cu alte coloboame (uvelale, de nerv optic), cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti.

2) Anomalii ale deschiderii palpebrale:

Criptoftalmia defect congenital care duce la insuficienta de formare a fantei palpebrale. Acesta este clasificat in trei tipuri: varietatea completa, varietatea incompleta, iar varietatea simblefaron (adeziune a pleoapelor).Varietatea completa este cea mai comuna. Pleoapele nu se disting, pielea pleoapelor este continua de la frunte la obraz, acoperind tot globul sau la baza.Globul ocular este, de obicei, anormal. Polul anterior al ochiului este acoperit cu un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape, superioara si respectiv inferioara. 

Euriblefaronul este o conditie asociata cu excesul de lungime al pleoapei pe diametrul orizontal si scaderea diametrului vertical palpebral, deci se observa marirea exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand remarcarea fundului de sac conjunctival. Ca rezultat apre un aspect de ectropion. Acesta este cel mai evident la pleoapele inferioare, cu toate acestea, toate cele patru pleoape pot fi implicate. Frecvent simetric.

Blefarofimoza este data de imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale, unghiurile palpebrale parand sudate. Afectiunea se dezvolta destul de des si este asemanata cu epicantus si microblefarie. Tratamentul este chirurgical si poarta numele de cantoplastie interna sau externa.

Epicantus (cuta mongoloida) reprezinta prezenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat, cu directie verticala care acopera unghiul intern. Reprezinta o anomalie grava care apare pe cale autosomala dominant destul de intalnit (2-5% din populatie). Se dezvolta din cauza unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a V-a din cauza lipsei de dezvoltare a piramidei nazale. In prezent sunt cunoscute doua forme de epicantus: direct atunci in momentul in cpliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. Cele de intindere mica nu necesita tratament, ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern.

Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar.

Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar. Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele, a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar. Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat sub nivelul celui intern. Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar.

Anomaliile ciliare:

Hipotricoza se manifesta prin absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari; apare in alopecii. Problema mai degraba de natura estetica se poate trata cu ajutorul chirurgiei plastice. Hipertricoza este o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri. Se trateaza prin electroliza foliculilor.

Cilii moniliformi se prezinta sub forma de sirag de margele.

Ectopia cililor se manifesta prin prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. Eliminarea lor are loc prin excizie sau electroliza.

Cilii incarnati se dezvolta din cauza directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei.

Anomaliile tegumentelor pleoapelor:

Ichtioza reprezinta o afectiune cu caracter ereditar care se prezinta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor, dar nu numai, care capata un aspect solzos. Afectiunea evolueaza o data cu inaintarea in varsta, iar tratamentul simptomatic implica administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. Asocierea congestiei tegumentare reprezinta eritrodermoichtioza.

Chistul dermoid reprezinta o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica, mobila si bine delimitata localizata spre unghiul palpebral extern. Tratamentul implica extirparea chirurgicala a capsulei pentru a preveni alte recidive.

Anomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare.

Anomaliile marginilor libere: entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul.

Entropionul reprezinta rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular. Afectiunea se dezvolta din cauza aplaziei tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar. Daca nu se elimina imediat, trebuie efectuat o corectie chirurgicala.

Ectropionul sau rasfrangerea in afara a marginii pleoapei. Este provocata de dezvoltarea insuficienta a tegumentului.

Ankiloblefaronul reprezinta imposibilitatea deschierii fantei palpebrale provocata de solidarizarea marginilor celor doua pleoape cu ajutorul unei membrane. Tratamentul implica sectionarea acestei membrane.

Tratamente naturiste pentru Afectiunile congenitale ale pleoapelor