Alcaloza hipocloremica
Descriere Alcaloza hipocloremica:
Alcaloza presupune starea metabolica a organismului, caracterizata printr-un pH mai mare decat valorile normale, de cele mai multe ori prin acumulari nejustificat de mari de bicarbonat. Alcaloza hipocloremica este frecventa la copii spitalizati si rara in afara spitalului. Rezulta frecvent prin terapia diuretica pentru displazia bronhopulmonara.
Cauze Alcaloza hipocloremica:
Alcaloza hipocloremica este mai frecventa la copii spitalizati decat la cei tratati in ambulatoriu. Apare ca urmare a pierderii de acid gastric, prin aspirarea prin sonda nazo-gastrica. Trebuie suspicionata la orice copil fara scaun, dezvoltare lenta si istoric familial de alcaloza metabolica in absenta diureticelor, sau abuzului de laxative.
Simptome Alcaloza hipocloremica:
Istoricul de polihidramnios prenatal este de ajutor, fiind intalnit la majoritatea pacientilor cu forme congenitale de alcaloza metabolica, diaree congenitala cu pierdere de clor. Lipsa de meconiu este patognomonica pentru diareea intrauterina. Icter neonatal prelungit pot fi prezent.
Istoricul de hipotonie si letargie, fara sepsis, este semnificativ pentru pacienti la debutul hipocloremiei si hipokaliemiei.
Varsaturile repetate pot fi un indiciu ca pacientul are reflux gastroesofagian sever ori stenoza pilorica. Unii pacienti manifesta poliurie si/sau diaree. Lipsa acestor simptome ajuta la diagnosticarea fibrozei chistice.
Leziunile cerebrale severe si retardul psihomotor apar la copii diagnosticati tardiv sau in lipsa tratamentului. Efectele asupra creierului includ disfunctie cerebrala si functie cognitiva defectiva prin hipoperfuzia cronica din alcaloza metabolica moderat-severa din cadrul hipocloremiei si a hipopotasemiei. Calcificarile nervoase apar la unii pacienti din motive neclare. Convulsiile, atrofia creierului si retardul mental sunt alte sechele comune.
Anorexia si poliuria conduc la malnutritie si lipsa dezvoltarii fizice. Deshidratarea cronica determina constipatie. Emacierea moderata musculara este descrisa la pacientii netratati.
Afectarea renala poate duce la complicatii ce includ: hipercalcemia, hiperuricemia, nefrocalcinoza, nefropatia interstitiala, hipertensiunea si insuficienta renala in stadiile terminale ale bolii renale.
Alcaloza hipocloremica rezulta prin aport diminuat de clor sau pierdere excesiva de clor. Aportul scazut de clor este foarte rar intalnit. Pierderea excesiva de clor apare mai ales la copii spitalizati, in urma unei terapii diuretice sau prin aspiratia cu sonda nazo-gastrica. Sindroamele cu pierdere de clor, incluzind sindromul Bartter, diareea congenitala cu pierdere de clor si fibroza chistica determina afectare renala tubulara, transport deficitar de electroliti in epiteliul intestinal sau prin piele.
Alcaloza sensibila la clor-pierderea extrarenala de clor:
-varsaturi recurente, pierdere de acid gastric
-alcaloza indusa de diuretice-thiazide sau diuretice de ansa
-alcaloza metabolica posthipercapnica.
Alcaloza rezistenta la clor, cu hipovolemie sau euvolemie:
-pierdere renala de clor alaturi de depletie de potasiu si magneziu;
-sindrom Bartter si sindrom Gitelman;
-administrarea acuta de alcali exogeni la pacientii cu sindrom lapte-alcaline sau dupa o transfuzie masiva de sange
-hipercalcemia prin toxicitate la vitamina D, hiperparatiroidism si anioni neresorbabili;
Alcaloza hipocloremica rezulta prin aport diminuat de clor, sau pierdere excesiva de clor. Aportul scazut de clor este foarte neobisnuit. Pierderea excesiva de clor apare mai ales la copii spitalizati, prin terapie diuretica, sau suctiune prin tub nasogastric. Sindroamele cu pierdere de clor, incluzind sindromul Bartter, diareea congenitala cu pierdere de clor si fibroza chistica determina pierdere renala tubulara, transport defectiv de electroliti in epiteliul intestinal, sau prin piele.
Diagnostic Alcaloza hipocloremica:
Diagnosticul se pune prin coraboraea istoricului pacientului cu examenul fizic si clinico-biologic.
Tratament Alcaloza hipocloremica:
Terapia de urgenta cuprinde corectarea deshidratarii, hipopotasemiei si hipocloremiei. Tratarea anorexiei si emacierii se face prin stabilirea unui regim alimentar,se calculeaza aportul energetic si se asigura un aport energetic adecvat oral. Prognosticul este de obicei bun pentru pacientii cu sindrom Bartter. Copii care primesc tratament adecvat nu sunt la risc de sechele renale. La pacientii cu fibroza chistica prognosticul depinde de severitatea afectarii pulmonare si hepatice.
|