Anomalii ale functiei testiculare la adult

Echipa Ekilibrium recomanda:
Ghimbir

Anomalii ale functiei testiculare la adult

Cauze Anomalii ale functiei testiculare la adult:

Anomaliile persistente ale functiei testiculare si infertilitatea la adulti pot fi cauzate de urmatoarele tulburari:
1. Tulburari hipotalamo-hipofizare:
a) cauze de infertilitate cu subandrogenizare-panhipopituitarism, deficit gonadotropinic izolat, sindrom Cushing, hiperprolactinemie, hemocromatoza;

b) cauze de infertilitate cu virilizare normala- deficit izolat de FSH, hiperplazie corticosuprarenaliana congenitala, utilizare de androgeni;
2. Defecte testiculare :
a) cauze de infertilitate cu subandrogenizare- defecte de dezvoltare si structurale (sindrom Klinefelter), defecte dobandite (orhita virala, traumatism, iradiere, droguri), toxine din mediu, autoimunitate, boala granulomatoasa ,asociere cu boli sistemice (boala hepatica, insuficienta renala, siclemie, boli imune - SIDA sau artrita reumatoida-, boala neurologica) ,rezistenta la androgeni;

b) cauze de infertilitate cu virilizare normala - aplazia celulelor germinative, criptohidrism (situatie in care in timpul dezvoltarii fatului testiculul nu coboara in scrot sau in canalul inghinal), varicocel, iradiere, droguri, toxine din mediu, autoimunitate, boala febrila, boala celiaca, boala neurologica (paraplegie), rezistenta la androgeni.
3. Anomalii de transport a spermatozoizilor - cauze de infertilitate cu virilizare normala: obstructia epididimului, sau a canalului deferent .

1. Tulburarile hipotalamo-hipofizare
Tulburarile hipotalamo-hipofizare si ale hipofizei pot afecta secretia de gonadotropine fie ca o componenta a unei boli generalizate a hipofizei anterioare, fie ca un defect izolat , in mod uzual hipogonadism hipogonadotrop , in care sunt afectate atat secretia de LH cat si cea de FSH.
Uneori secretia gonadotropinica poate fi afectata si de alti factori in afara patologiei hipotalamo-hipofizare, ca de exemplu cresterea cortizolului plasmatic in sindromul Cushing poate supresa secretia de LH independent de leziunea hipofizei.
Unii pacienti cu hiperplazie corticosuprarenaliana congenitala au secretie gonadotropinica supresata si consecutiv, infertilitate.
Hiperprolactinemia a fost asociata cu o disfunctie combinata a celulelor Leydig si a tubilor seminiferi, probabil ca o consecinta a inhibitiei secretiei de LH si FSH de catre prolactina. In unele cazuri, infertilitatea consecutiva hiperprolactinemiei este asociata cu un nivel normal al gonadotropinelor si androgenilor si se presupune ca este determinata de inhibarea directa a spermatogenezei prin secretia de prolactina.
Hemocromatoza afecteaza functia testiculara , cel mai frecvent ca rezultat al efectelor asupra hipofizei.
Utilizarea androgenilor in alte scopuri decat tratamentul de substitutie este adesea asociata cu afectarea productiei de spermatozoizi.

2. Defectele testiculare
Defectele testiculare sunt de mai multe tipuri: defecte testiculare structurale si de dezvoltare, defecte testiculare dobandite si tulburari secundare unor boli sistemice.
Defectele testiculare de dezvoltare ,ca de exemplu sindromul Klinefelter si sindromul XX masculin nu sunt in mod uzual identificabile inainte de a fi depasita varsta la care este asteptata instalarea pubertatii .Unele defecte de dezvoltare determina infertilitate in prezenta productiei normale de androgeni, ca de exemplu varicocelul, aplazia celulelor germinative (sindromul existentei doar a celulelor Sertoli) si criptohidrismul.
Defectele testiculare dobandite ce determina insuficienta testiculara sunt dominate de orhita virala. Aceasta afectiune este cea mai obisnuita complicatie a oreionului, aparand la aproximativ un sfert din barbatii adulti bolnavi. Orhita se dezvolta de obicei la cateva zile de la debutul parotiditei, dar o poate si precede. Testiculul poate reveni la functia si dimensiunea normala sau poate suferi atrofie. Analiza spermei revine la normal la trei sferturi din barbatii cu afectare unilaterala si la doar o treime din barbatii cu orhita bilaterala.
Defectele testiculare asociate cu boli sistemice Cele mai frecvente boli sistemice care determina subandrogenizare si infertilitate sunt boala hepatica si insuficienta renala. In ciroza hepatica, o anomalie combinata testiculara si hipofizara conduce la o productie scazuta de testosteron independent de efectele toxice directe ale etanolului. Atrofia testiculara si ginecomastia sunt prezente la majoritatea pacientilor cu ciroza hepatica si multi dintre acesti barbati sunt impotenti.Transplantul hepatic reusit anuleaza efectele cirozei asupra axului hipofizo-testicular. In insuficienta renala cronica, sinteza androgenica scazuta si diminuarea productiei de spermatozoizi apar in contextul gonadotropinelor plasmatice crescute. Testosteronul scazut cuplat cu niveluri normale sau crescute ale estrogenilor plasmatici este probabil responsabil de prezenta ginecomastiei la jumatate din barbatii cu insuficienta renala cronica ,care de asemenea ,sufera de impotenta si au un libido scazut. Transplantul reusit poate conduce la revenirea la normal a functiei testiculare.
Barbatii cu siclemie prezinta o dezvoltare sexuala afectata secundar si atrofie testiculara, defectul putandfi prezent lanivelul testiculului sau lanivel hipotalamo-hipofizar.

Anomaliile celulelor Leydig insotite frecvent de o densitate scazuta a spermatozoizilor au fost observate in mai multe boli sistemice cum ar fi : malnutritia protein calorica, boala Hodgkin, amiloidoza precum si in cancer, anterior chimioterapiei. Scaderea temporara a densitatii spermatozoizilor dupa o boala acuta febrila aparein mod uzual inabsentaoricaror modificari ale productiei de testosteron.
Infertilitatea la barbati cu boala celiaca este asociata cu un tablou hormonal tipic rezistentei la androgeni, adica niveluri crescute de testosteron si LH. In bolile neurologice,leziunile maduvei spinarii ce conduc la paraplegie, sunt asociate cu niveluri de testosteron scazute temporar si defecte persistente ale spermatogenezei; unii pacienti isi pastreaza capacitatea de a mentine erectia si de a ejacula.

3. Afectarea transportului spematozoizilor
Afectarea transportului spematozoizilor poate determina infertilitate la mai mult de 6% din barbatii infertili cu virilizare normala. Obstructia poate fi unilaterala sau bilaterala, congenitala, sau dobandita.
Obstructia la nivelul epididimului apare in asociere cu infectii cronice ale sinusurilor paranazale si infectii pulmonare. Tuberculoza, gonoreea, sau lepra sunt cauze rare de obstructie dobandita la nivelul canalelor ejaculatorii.
Defectele congenitale ale canalului deferent pot aparea ca o anomalie izolata asociata cu absenta veziculelor seminale la pacientii cu fibroza chistica, sau la barbatii ale caror mame au primit Dietilstilbestrol in cursul sarcinii.
Terapia infertilitatii masculine este in general nesatisfacatoare. Afectiunile pentru care exista in mod logic un tratament eficient (obstructia de tract genital, autoimunitatea contra spermatozoizilor, sau deficienta de gonadotropine) reprezinta doar o zecime din cazurile de infertilitate masculina iar sarcina este rara in cazul obstructiei de tract genital, sau a autoimunitatii impotriva spermatozoizilor. Obstructiile pe traseul ductelor ejaculatorii au fost tratate cu succes prin diverse interventii chirurgicale care au avut ca principiu excizarea zonei in care prostata inconjoara uretra si ulterior realizarea unei ductoplastii (reconstruirea ductelor). Oligospermia/azoospermia (oligospermia reprezinta prezenta unui numar scazut de spermatozoizoi in sperma; azoospermia este caracterizata prin absenta spermatozoizilor in sperma) severa de alte cauze este considerata in general netratabila. Singura terapie aplicata cu succes la barbatii cu defecte usoare, sau moderate ale calitatii spermatozoizilor este fertilizarea in vitro.
Prin medicatie fertilizanta se intelege de fapt, orice produs farmaceutic capabil sa promoveze fertilitatea si reprezinta un ajutor in cadrul tehnicilor de reproducere asistata. Deoarece se adreseaza in special femeilor, actiunea acestor medicamente este in principal aceea de a stimula dezvoltarea si maturarea foliculilor ovarieni. Agentii faramaceutici capabili sa promoveze activitatea ovariana sunt clasificati in general in 3 categorii: GnRH (hormoni eliberatori ai gonadotropinelor), antagonisti de estrogen si gonadotropine.
In cazul barbatilor nu s-au identificat pana in prezent agenti farmacologici care sa trateze cu succes oligospermia (deci, in cazul barbatilor este indicata de prima intentie o procedura mai complexa de reproducere asistata). Exista insa si cateva exceptii in care medicamentele fertilizante au avut rezultate promitatoare la barbati:
-cand pacientul are spermograma anormala ca rezultat direct al tratamentului chemoterapic sau cand exista hipogonadism sau infertilitate care este cauzata de un deficit de gonadotropine , administrarea de GnRH poate avea rezultate benefice;
-cand productia de sperma raspunde favorabil la doze scazute de estrogen si testosteron (sau exclusiv la testosteron), la menotropine (Pergonal), la clomifen citrat, la gonadotropina corionica umana, sau la hormoni foliculo-stimulanti ;
-prin realizarea unui tratament prelungit cu FSH se poate ameliora succesul implantarii ;
-in cazul unei categorii speciale de barbati a caror infertilitate este cauzata de existenta unui raport anormal intre testosteron/estrogen. Acesti barbati pot primi inhibitori de aromataza, mastrozol sau letrozol (aromataza este enzima responsabila de productia de estrogeni).

Tratamentul non-hormonal consta in administrarea de: bromocriptina, atunci cand infertilitatea este cauzata de existenta unei tumori pituitare hipersecretante de prolactina; antibiotice daca infertilitatea este cauzata de existenta unei infectii; de antihistaminice (inhibitori ai degranularii mastocitare). Exista studii conform carora anumite antihistaminice au actiuni pozitive in cazul barbatilor cu oligospermie ,aceste descoperiri pornind de la ideea ca celulele mastocitare reprezinta agenti imuni proinflamatori ce joaca un rol important in scaderea calitatii spermei.

Tratamente naturiste pentru Anomalii ale functiei testiculare la adult