Atonia uterina

Echipa Ekilibrium recomanda:
Bioharmonex

Atonia uterina

Descriere Atonia uterina:

Atonia uterina reprezinta afectiunea caracterizata prin pierderea tonusului musculaturii uterine. Normal contractiile muschiului uterin compreseaza vasele si reduce fluxul de sange crescand coagularea si prevenind sangerarile. Insuficienta muschiului uterin conduce la hemoragie uterina acuta. Clinic 80% din hemoragiile postpartum se datoreaza atoniei uterine. Hemoragiile postpartum sunt cauza principala a mortalitatii materne. Toate femeile care poarta o sarcina peste 20 de saptamani gestatie sunt la risc de hemoragie postpartum. Desi rata mortalitatii materne a scazut mult in tarile dezvoltate, hemoragia postpartum ramane cauza principala de mortalitate materna in restul lumii.
Hemoragia postpartum este definita ca pierderea de sange de peste 500 ml dupa nasterea vaginala sau de peste 1000 ml dupa o cezariana. Pierderea acestor cantitati in 24 de ore de la nastere este denumita hemoragie postpartum primara sau precoce, in timp ce hemoragiile dupa 24 de ore de la nastere sunt secundare sau tardive. Efectele secundare ale hemoragiei postopartum depind de capacitatile individuale ale individului de a compensa pierderea de singe. O femeie sanatoasa are o crestere de 30-50% a volumului de singe intr-o sarcina normala, unica si este mult mai toleranta cu hemoragia decit o femeie cu anemie, conditii patologice cardiace sau deshidratare, preeclampsie.

Diagnostic Atonia uterina:

Diagnosticul atoniei uterine este de obicei rezervat pentru sarcinile care au progresat peste 20 de saptamini gestatie. Nasterile sub 20 de saptamini sunt avorturi spontane. Singerarile asociate cu avorturile spontane pot avea etiologii si terapii comune cu cele pentru atonia uterina.  Frecventa acestei atonii este legata de controlul stadiului trei al travaliului. Aceasta este perioada de la nasterea completa a copilului pina la eliminarea placentei. Prevalenta hemoragiilor postpartum de 500 ml este de 5-13% iar de 1000 ml de aproximativ 1%. Frecventa crescuta a hemoragiilor in tarile in dezvoltare este reflectata de lipsa disponibilitatii medicamentelor si a terapiilor specifice. Lipsa de experienta a medicilor este de asemenea un factor de risc. lipsa agentilor de transfuzie, a serviciilor anestezice si a capabilitatilor interventionale chirurgicale joaca de asemenea un rol. Comorbiditatile mai sus mentionate sunt mai ales observate in tarile in curs de dezvoltare, iar combinate duc la scaderea tolerantei femeii la hemoragie.

Cauze Atonia uterina:

Hemoragia postpartum are numeroase cauze posibile, dar cea mai comuna este atonia uterina-esecul uterului de a se contracta si retracta dupa nastere. Hemoragia dintr-o nastere in antecedente este un factor major de risc. Alti factori asociati cu riscul atoniei uterine cuprind greutatea la nastere, inducerea travaliului, chorioamniotita, folosirea de sulfat de magneziu.

Tonusul uterin:
Atonia uterina si esecul contractiei muschiului miometric poate conduce la hemoragie severa si rapida si soc hipovolemic. Supradistensia uterului, absoluta sau relativa este un factor de risc major pentru atonie. Supradistensia poate fi cauzata de sarcina multifetala, macrosomia fetala, polihidraminos sau anomaliile fetale (hidrocefalus sever). Contractiile miometrice slabe pot fi rezultatul oboselii datorita travaliului intens sau a unui travaliu rapid intens, mai ales daca este stimulat. Poate fi determinat de asemeni de inhibarea contractiilor prin medicamente cum sunt agentii anestezici halogenati, nitratii, antiinflamatoriile nonsteroidiene, sulfatul de magneziu, beta-simpatomimeticele si nifedipina. Alte cauze cuprind implantarea placentei in segmentul uterin inferior, toxinele bacteriene (chorioamnionita, endomiometrita, septicemia), hipoxia datorita hipoperfuziei sau uterul Couvelaire in ruptura placentei si hipotermia datorita resuscitarii masive sau exteriorizarii uterine prelungite. Studiile recente arata ca multiparitatea nu reprezinta un factor independent de risc pentru hemoragia postpartum.

Tesutul placentar:
Contractiile uterine si retractia conduc la detasarea si expluzia placentei. Detasarea completa si expulzia placentei permite retractia si ocluzia optima a vaselor de sange. Retentia unei portiuni din placenta este mai frecventa daca placenta s-a dezvoltat cu un lob accesor. Dupa eliminarea placentei si cind este prezenta o hemoragie minima, placenta trebuie inspectata pentru a evidentia vasele fetale care se intrerupbrusc sugerind un lob retinut. Placenta este retinuta intr-o sarcina pretermen extrema (sub 24 de saptamini), alaturi de singerare masiva. Studiile recente arata ca folosirea misoprostolului pentru terminarea sarcinii in trimestrul II de sarcina conduce la o rata scazuta a retinerii placentei comparata cu tehnica care foloseste instilatiile uterine de prostaglandine sau solutie salina hipertona. Esecul separarii complete a placentei intervine in placenta accreta si variantele sale. In aceasta conditie placenta a invadat peste planul normal de clivare si este aderenta in mod anormal. Singerarea semnificativa prin zona unde a intervenit detasarea normala poate sugera o placenta accreta. Placenta accreta completa poate sa nu determine singerare initial, dar se poate dezvolta daca sunt facute eforturi intense pentru a inlatura placenta. Aceasta conditie trebuie luata in considerare cind placenta este implantata pe o cicatrice uterina, mai ales daca este asociata cu placenta praevia.

Trauma uterina:
Leziunile tractului genital pot apare spontan sau prin manipularea folosita pentru a elibera copilul. Nasterea cezariana determina o pierdere de singe de doua ori mai mare fata de cea vaginala. Inciziile in segmentele uterine inferioare slab contractile se vindeca bine si sunt mai sigure la sutura, vasospasm si hemostaza. Ruptura uterina este frecventa la pacientii cu nastere cezariana in antecedente. Palparea transvaginala de rutina a cicatricilor uterine nu este recomandata. Orice uter cu o ruptura partiala sau totala de perete trebuie considerat factor de risc intr-o sarcina viitoare. Interventiile care cresc riscul hemoragiilor cuprind: fibroidectomia, uteroplastia pentru anomalii congenitale, rezectia ectopica cervicala si perforarea uterului prin dilatatie, chiuretaj, biopsie, histeroscopie sau plasarea de dispozitive contraceptice intrauterine. Trauma poate apare dupa un travaliu laborios, mai ales daca pacienta a avut uterul stimulat cu oxitocin sau prostaglandine. Folosirea monitorizarii presionale intrauterine poate diminua riscul. Trauma poate apare si dupa manipularea intra sau extrauterina a fetusului. Riscul este asociat cu versiunea interna si extractia unui al doilea geaman. In final trauma poate rezulta secundar incercarilor de a inlatura o placenta retinuta manual sau instrumentar. Uterul trebuie intotdeauna controlat cu o miina pe abdomen in timpul oricarei astfel de proceduri. Lacerarea cervicala este asociata cu aplicarea de forceps, iar cervixul trebuie inspectat dupa orice astfel de nasteri. Nasterea vaginala sistata (forceps sau vacuum) nu trebuie incercata fara ca cervixul sa fie complet dilatat. Lacerarea cervicala poate apare spontan. In aceste cazuri mamele nu au putut rezista pina la dilatarea completa. Rar explorarea manuala sau instrumentala a uterului poate determina leziuni cervicale. Foarte rar cervixul este incizat pentru a facilita delivrenta unui cap fetal blocat.

Lacerarile vaginale sunt de asemenea foarte frecvent asociate cu delivrenta vaginala interventionala, dar poate apare si spontan, mai ales daca miinile fetale se prezinta alaturi de cap. Laceratiile pot apare in timpul manipularii pentru a rezolva o distocie de umar.

Tromboza:
In perioada postpartum imediata, tulburarile de coagulare nu determina de obizei singerare excesiva, aratind eficacitatea contractiilor uterine si a retractiei pentru a preveni hemoragia. Depozitarea de fibrina la locul placentar si formarea de cheaguri in vasele de singe joaca un rol important in orele si zilele care urmeaza nasterii. Anomaliile acestui proces pot fi cistigate sau congenitale. Trombocitopenia poate fi asociata cu boala preexistenta, cum este purpura trombocitopenica idiopatica sau sindrom HELLP secundar. Rar anomaliile functionale ale plachetelor pot apare. Multe dintre acestea sunt preexistente, desi uneori sunt nediagnosticate. Anomaliile preexistente ale sistemului de coagulare, cum este hipofibrinogenemia familiala si boala Willebrand pot apare. O tulburare hemoragica trebuie suspectata la o femeie cu echimoze fara traumatisme cunoscute, singerare din tractul gastrointestinal fara leziune evidenta sau epistaxis peste 10 minute durata.

Factorii de risc si conditiile asociate uterului aton pot sa lipseasca la multe femei. Etiologiile diferite pot avea factori de risc comuni, fapt adevarat mai ales in atonia sau trauma uterina. Hemoragia postpartum are de obicei o singura cauza, dar mai mult de o cauza este de asemeni posibil, mai ales dupa un travaliu prelungit care se termina printr-o nastere vaginala asistata.

Mecanismul hemoragiilor:

In timpul unei sarcini sangele matern creste ca volum cu 50% (de la 4 la 6 L) . volumul de plasma creste peste concentratia de elemente figurate conducind la scadere in valorile hemoglobinei si a hematocritului. Cresterea volumului de singe serveste la asigurarea cererii mari de perfuzie a unitatii uteroplacentare si pentru a aduce cantitatea de singe care va fi pierduta la nastere. La termen fluxul de singe estimat in uter este de 500-800 ml/min constituind 10-15% din debitul cardiac. Cea mai mare parte din acest flux traverseaza patul placentar de rezistenta scazuta. Vasele de singe uterine care asigura aportul placentar traverseaza fibrele miometrice. Pe masura ce aceste fibre se contracta dupa nastere apare retractia. Retractia este singura caracteristica a muschiului uterin pentru a-si mentine lungimea normala dupa fiecare contractie. Vasele de sange sunt compresate, iar fluxul de sange oprit. Acest fenomen este denumit suturile fiziologice.

Tratamente naturiste pentru Atonia uterina