Boala de cheson (boala scafandrilor)
Descrierea boalii de cheson (boala scafandrilor)
Boala de cheson este intalnita la exploratorii marini sau scafandrii, care lucreaza sub presiune de aer, respirand aer sub presiune la mai multe atmosfere. Boala de cheson apare la exploratorii submarini care lucreaza sub presiune de aer si respira presiune sub aer la mai multe atmosfere. In momentul in care se produce o trecere de la nivelul de presiune marin la cel terestru, pot aparea accidente nervoase. Daca un individ respira aer la presiuni mari, atunci azotul din aer trece in sange si se dizolva in acesta, fara a aparea niciun fel de probleme atata vreme cat individul ramane la acel nivel ridicat. Problemele apar atunci cand se trece brusc la un nivel de presiune mai mica pentru ca azotul nu mai are timp sa se elimine prin plamani si astfel apar bule de azot in vasele sanguine care opresc curgerea normala a sangelui in arteriole si capilare, prin astupare. Consecintele acestui proces sunt accidentele vasculare embolice.
Anatomopatologic, la nivelul focarelor de leziune se constata necroze si zone de ramolisment. Secundar acestor leziuni apar degenerari ale fibrelor cailor lungi. Maduva toracala este cel mai des lezata.
Simptomele bolii de cheson (boala scafandrilor)
Simptomele bolii de cheson sunt: parestezii, senzatii de intepaturi sau furnicaturi la nivelul extremitatilor, o senzatie de sufocare, apare cianoza periorala, dureri puternice in muschi, oase si articulatii.
La examenul neurologic se constata adesea tulburari de sensibilitate, fiind afectata mai ales sensibilitatea termica. Se mai constata parestezii, senzatii de intepaturi sau furnicaturi la nivelul extremitatilor. Deoarece apar invariabil si leziuni cerebrale, se pot pune in evidenta tulburari vizuale sau tulburari de vorbire de tip afazic. Se poate chiar intalni un tablou neurastenic, cu iritabilitate si lentoare a ideatiei. Daca nu se intervine de urgenta, pacientul intra in coma, putand evolua spre exitus.
Tratamentul boala de cheson (boala scafandrilor)
Educatia la locul de munca privind riscurile meseriei reorezinta cel mai important factor in preventia acestei boli. Totodata, scafandrii ce lucreaza la adancimi mai mari de 10 m trebuie sa se intoarca la suprafata in etape, lent, asa incat azotul dizolvat in fluxul sangvin sa poata fi expirat.
Daca ridicarea la suprafata este prea rapida, fara a se face pauze de circa 20 de minute, este indicat ca in momentul in care scafandrul ajunge la suprafata sa fie tranferat in interiorul unei camere hiperbarica pentru a se realiza echilibrul presiunii.
|