Difterie

Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea

Produs recomandat

Cele mai vandute

- 3 %Discount 3 %

Difterie

Descriere Difterie 

O forma de infectare acuta este dreprezentata de difterie care la randul ei este cauzata de bacilul difteric Corynebacterium Diphtheriae si care infecteaza organismul pe cale respiratorie, precum in cazul difteriei respiratorii. Difteria se poate contracta aerian atunci cand virusul se stabileste in organism, in special in zona ORL (nas, amigdale) ori cutanat (pe portiunile de piele expuse mediului inconjurator - maini, fata, etc). Caracteristica specifica bacilului difteric este simularea unei pseudomembrane localizate pe bacil. O pseudomembrana reprezinta o membrana falsa, ori un exudat fibrinos ce se descompune sub forma unor formatiuni tisulare compacte, nedizolvabile. Desi avea o frecventa ridicata in urma cu 150 de ani, azi,  difteria se manifesta relativ rar si exclusiv in tarile lumii a 3-a.

Exista anumite tulpini bacteriene ale speciei difterice ce pot produce toxine foarte puternice precum toxina difterica caracterizata prin afectarea ireversibila a miocardului. Toxina difterica actioneaza prin blocarea sintezei anumitor proteine, fapt care se soldeaza cu aparitia leziunilor degenerative. Tulpinile cu tropism respirator sunt frecvent producatoare de toxina difterica.

Cauze Difterie

Bacilul difteric afecteaza cel mai frecvent mucoasa respiratorie, determinand aparitia unui edem local cu hiperemia mucoasei, urmate apoi de necroza si inflamatie acuta.  Microorganismul se multiplica la poarta de intrare, eliberand in acelasi timp toxina difterica. Toxina va actiona atat local cat si sistemic; local ea va contribui la producerea pseudomembranelor; sistemic, dupa absorbtia la nivel sanguin, va produce miocardita, nevrita si nocroza in diferite organe (rinichi, ficat, suprarenale).  Prin actiunea sa distructiva, difteria va afecta ireversibil miocardul; de asemenea, la nivelul sistemului nervos, va determina demielinizarea structurilor nervoase periferice.

Toxina difterica este formata din doua fragmente: fragmentul A si B. Fragmentul B cauzeaza fenomenele infalmatorii locale, in timp ce fragmentul A este responsabil de producerea leziunile nervoase. Atunci cand chiar o molecula de fragment A a patruns in citoplasma  are ca rezultat uciderea celulei.

Simpome Difterie

Timpul de icubatie a bolii este de maxim o saptamana. Se intalnesc oameni purtatori de bacili difterici la nivelul tractului respirator, care sunt nu prezinta simptome. Boala debuteaza gradat,  tabloul simptomatic variaza in functie de localizarea infectie. Bolnavul prezinta frecvent, durere in gat, greata si varsaturi.

Alte simptome:

-prezenta unei temperaturi mai ridicate : 37,8-38,9 grade Celsius

-dificultate la inghitirea alimentelor, deglutitia facandu-se cu durere

-tuse si raguseala provocate de afectarea corzilor vocale prin diseminarea regionala a infectiei

-prezenta frisoanelor

-aparitia rinoreei - a secretiilor seroase/mucoase 

Toxina difterica cauzeaza manifestari sistemice. Bolnavii care au toxina in sange, vor avea o stare generala alterata, cu apatie, paloare si tahicardie. In aceste cazuri daca nu se intervine prompt, se poate declansa in cazurile cele ai grave chiar si colapsul circulator.

Infectia tractului respirator superior apare in cele mai multe cazuri sub forma de angina difterica. Dupa care boala se va extinde catre cavitatea nazala, laringe si trahee, formand pseudomembranelor de culoare gri-inchis. Pseudomembranele se extind progresiv, cuprinzand pilierii anteriori si posteriori, lueta si palatul moale. Aceste pseudomembranele se pot indeparta, dar vor lasa in urma o sangerare. Bacilul poate fi localizat si in mucoasa nazala, determinand aparitia rinoreei serosanguinolente. Atunci cand infectia apare la nivelul laringelui, determina aparitia tusei si a raguselei. Exista cazuri in care boala sa instalat  la nivelul  conjunctivei, a mucoasei genitourinare sau gastrointestinale.

Infectia cutanata este in majoritatea cazurilor un efect secundar al altor dermatoze, afectand regiunea trunchiului, membrele, gatul sau capul; in zonele calde, leziunea tegumentara se prezinta sub forma unui ulcer perforat, acoperit de cruste, cu marginile bine delimitate.

Complicatiile difteriei

Dezvoltarea membranelor la nivelul cailor aeriene superioare, provoaca dezvoltarea unor fenomene obstructive cu urmatoarele simptome: dispnee (respiratie dificila), cianoza (albastrirea tegumentelor). Membranele desprinse pot fi absorbite in caile aeriene inferioare. Copii sunt mai frecvent afectari de obstructie, deoarece caile aeriene au dimensiuni mai mici.

Toxina difterica determina aparitia manifestarilor toxice sistemice, cu afectarea miocardului si a nervilor periferici. Cu cat infectia este mai severa, cu atat mai grava este atingerea acestor structuri.

Inima poate fi afectata atat in timpul manifestarii bolii dar si mai tarziu, dupa vindecare. Paraclinic se semnaleaza anomalii electrocardiografice: extrasistole, fibrilatie si tahicardie ventriculara. Se poate sesiza o asurzirea a zgomotelor caridace, prezenta unui ritm de galop si suflului sistolic.

Polinevrita este un efect al cazurilor severe de difterie; si se manifesta prin paralizia faringelui si a palatului moale. Polinevrita periferica se manifesta abia la 1-3 luni dupa infectie. Este afectata musculatura centurii pelvine dar si musculatura respiratorie. In mod normal polinevrita se vindeca fara a lasa sechele; afectarea neuromusculara poate fi evidentiata clinic, prin masurarea vitezei de conducere de la nivelul nervilor periferici.
Difteria se mai poate complica cu: pneumonie, insuficienta renala, encefalita, infarct cerebral sau embolie pulmonara. Terapia cu antitoxina poate determina aparitia de reactii imune severe (boala serului).

Evolutia si prognosticul difteriei

Persoanele care nu au fost vacinate impotriva difteriei prezinta risc crescut de infectie si boala. Chiar si dupa administrarea antitoxinei, pseudomembranele vor continua sa creasca pentru inca 24 de ore. Pe parcursul urmatoarei saptamani ele vor deveni mai putin aderente ca in final sa  disparea. Functie de severitatea infectiei, boala poate evolua catre deces. Decesul se produce mai ales in prima saptamana de boala, in cazurile complicate cu miocardita (fibrilatie ventriculara).

Infectia cutanata cu bacil difteric prezinta un risc mai scazut de miocardita si neuropatie periferica.

Diagnostic Difterie

In mod obisnuit in momentul examenului cavitatii orale se poate observa prezenta pseudomembranelor. Aceste membrane trebuiesc diferentiate de alte tipuri de exudat, cum ar fi cel din infectii streptococice (streptococ beta hemolitic grup A). Disfagia, odinofagia (durere la inghitire), adenopatia cervicala, rinoreea seroganguinolenta, toate acestea ne pot orienta catre diagnosticul de infectie difterica.

Dupa stabilirea diagnosticului etiologic, se va incepe tratamentul cu toxina antidifterica. Bacilul poate fi izolat prin metode de laborator, pe medii speciale de cultura, prelevand material din leziunile locale. Toate tulpinile de bacil difteric, vor fi testate pentru toxicitate.

In cazul pacientilor cu infectie difterica, se mai poate izola din acelasi material patologic si streptococul beta hemolitic de grup A, dar si streptococul Staphylococcus aureus. In majoritatea cazurilor, difteria cutanata cu aspecte de ,, ulcer perforat’’, nu poate fi deosebita de alte dermatoze; de aceea vom efectua culturi din leziunile cutanate, pentru izolarea bacilului.

Tratamentul diteriei

Difteria necesita in mod obligatoriu spitalizarea si izolarea pacientului.
Tratamentul specific consta in administrarea cat mai rapida a antitoxinei, care va neutraliza toxina difterica din sange. Antitoxina este extrasa din serul de cal, de aceea inainte de administrare, pacientul va fi testat pentru o eventuala alergie la acest ser. Vom avea la indemana o seringa cu epinefrina (adrenalina), utila in caz de reactie alergica severa. Serul se administeraza intravenos, in solutie salina. Dupa 24 de ore de la administrarea serului, se va face si vaccinarea cu anatoxina difterica.

Bacilul este sensibil la penicilina; in caz de reactie adversa a pacientului la penicilina, se poate administra eritromicina. Scopul antibioterapiei este de a eradica focarele infectioase si de a preveni raspandirea bolii. Distrugerea bacilului va fi dovedita prin negativarea culturilor din cele 2-3 probe locale.

Pe durata intregii spitalizari, vom monitoriza cu atentie functia cardiaca si respiratorie. La nevoie se practica intubarea oro-traheala, daca apar semne de obstructie a cailor aeriene superioare. Nu vom adimnistra droguri care mascheaza eventualele simptomele respiratorii. De asemenea, se impune monitorizarea electrocardiografica si tratamentul prompt al aritmiilor.

Tratamentul cu penicilina G se realizeaza timp de 10 zile, cand vom administra 2-3 mil. U.I./zi. In cazul infectiilor cu tulpini toxigene se recomanda administrarea de corticosteroizi (dexametazona), dar si vitamine din grupul B. Bolnavul va urma repaus la pat aproximatix 4 saptamani si un regim alimentar hipercaloric.

Profilaxia difteriei

Profilaxia difteriei se face prin administrarea trivaccinului DTP (diftero-tetano-pertusis). In cazul copiilor sub 7 ani se administraza in total 3 doze de vaccin, intramuscular, la interval de o luna, urmate de revaccinare la 1,5 ani si la 6 ani. Periodic, dupa vaccinare se poate administra anatoxina difterica, pentru mentinerea imunizarii.
La pacientii cu plagi murdare, se administreaza obligatoriu anatoxina tetanica sub forma de vaccin DTP; astfel este mentinuta imunitatea in fata tetanosului dar si a difteriei. Infectia difterica nu confera neaparat imunitate, de aceea toti pacientii vindecati vor fi ulterior vaccinati.

De asemenea, vor fi evaluati si supravegheati timp de o saptamana, toti indivizii aparent sanatosi care au intrat in contact cu bolnavii difterici. Contactii apropiati vor fi revaccinati; se poate administra acestora si un regim preventiv cu antibiotice pentru a preintampina declansarea bolii.

Tratamente naturiste pentru Difterie