Diverticulita

Echipa Ekilibrium recomanda:
PhytoBio Enzime

Diverticulita

 Descrirea diverticulitei

Diverticulita este inflamatia sau infectia unor mici saci, numiti diverticuli, care apar de-a lungul peretilor intestinului. Saculetii pot aparea oriunde pe tubul digestiv, dar cel mai frecvent se formeaza pe ultima portiune a intestinului gros (colon sigmoid). Diverticulii apar indeosebi dupa 40 ani si se intalnesc indeosebi la subiectii varstnici. Diverticulii pot sa apara si in esofag; in acest caz, ei pot stoca alimente.

Fiecare diverticul are intre 5 si 10 mm in diametru, dar uneori pot depasi 20 mm. Localizare cea mai frecventa o reprezinta colonul sigmoid, dar diverticulii se pot dezvolta in orice portiune a intestinului gros. Vegetarienii si alte persoane ce consuma o cantitate mare de fibre alimentare au o incidenta scazuta a diverticulilor. Desi mecanismele patogenice ale bolilor diverticulare nu au fost elucidate pe deplin, este evident ca ele sunt legate de interactiuni complexe intre structura colonului, motilitatea intestinala, dieta si factori genetici.

Incidenta diverticulozei nu este cunoscuta, dar un studiu efectuat pe pacientii ce au efectuat colonoscopii arata ca aceasta este de 27% si creste odata cu inaintarea in varsta.  Dintre pacientii cu diverticuloza, 80 -85% raman asimptomatici, in timp ce 5% dezvolta diverticulita (inflamatia diverticulilor), iar un mic procent prezinta complicatii precum formarea de abcese, fistule, obstructii sau hemoragii. La restul pacientilor, boala diverticulara este simptomatica, manifestandu-se prin dureri colicative, dar nu se observa inflamatia diverticulilor.

Recomandarile generale se refera la adoptarea unei diete bogate in fibre la acesti pacienti pentru a preveni diverticulita.

Semnele si simptomele diverticulita

Diverticuloza asimptomatica, necomplicata este diagnosticata accidental si nu necesita investigatii suplimentare. Uneori insa, unul sau mai multi diverticuli se inflameaza sau se infecteaza, cauzand durere abdominala acuta, febra si varsaturi. Inflamarea diverticulilor poarta denumirea de diverticulita.
Formele usoare ale diverticulitei se trateaza cu odihna, regim alimentar si antibiotice. Dar formele mai grave pot necesita o interventie chirurgicala pentru indepartarea portiunii afectate a colonului.
Din fericire, majoritatea bolnavilor cu diverticuloza nu dezvolta niciodata diverticulita.

Principalele simptome ale diverticulitei sunt:  dureri abdominale intense, care sunt mai puternice de obicei pe partea stanga si se accentueaza la atingerea locului sensibil; greata; varsaturi; marirea de volum a abdomenului;  febra;  constipatie;  scaune subtiri;  diaree;  balonare.

Cauze si factori de risc diverticulita

Tarile occidentale sunt cele mai afectate, diverticuloza afectand 20% – 50% din adultii cu varste peste 50 ani. Regimul alimentar al acestor persoane fiind unul sarac in fibre si bogat in grasimi, a fost determinat a fi unul din factorii principali. Diverticulita este rara in tarile din Africa si Asia, ai caror locuitori consuma o dieta bogata in fibre.

Aparitia diverticulilor este considerata a fi rezultatul cresterii presiunii intraluminale la nivelul colonului. Colonul sigmoid are cel mai mic diametru, astfel incat presiunea intraluminala este cea mai mare in aceasta portiune.

Constipatia, utilizarea frecventa de laxative, stresul si lipsa activitatii fizice pot contribui la aparitia diverticulozei.

Alimentele bogate in fibre sunt cerealele integrale, fructele si legumele. Fibrele alimentare (atat solubile cat si insolubile) au efectul de a preveni constipatia.

Obstructia mecanica a unui diverticul, cu materii fecale sau particule alimentare duce la inflamarea acestuia si deci la diverticulita.

Diagnosticul diverticulita

 Diagnosticul diverticulitei este suspectat pe baza istoricului bolii si a examenului fizic. Studiile de laborator si testele imagistice sunt efectuate pentru confirmarea diagnosticului si pentru excluderea altor cauze posibile ale simptomelor.

Numarul globulelor albe este de obicei crescut, cu o predominanta a celulelor polimorfonucleare.
O radiografie abdominala trebuie efectuata la toti pacientii cu dureri abdominale severe si cu suspiciunea de diverticulita.

Tomografia computerizata cu substanta de contrast administrata oral sau intravenos este testul de electie pentru diagnosticul diverticulitei.

Examinarea endoscopica este contraindicata, cu exceptia suspiciunii de boala inflamatorie intestinala, colita ischemica sau carcinom.

Tratamentul diverticulita

Medicul gastroenterolog, in colaborare cu medicul chirurg, in functie de stadiul bolii, sunt cei care te vor trata. Astfel, se impune: repaus la pat; laxative; dieta lichida; antibiotice pentru combaterea infectiei;  antispastice (medicamente contra durerilor); colostomie: interventie chirurgicala prin care se realizeaza o deschidere a intestinului la nivelul pielii, numita si anus artificial, prin care continutul se va goli intr-o punga atasata abdomenului, inlaturarea chirurgicala a portiunii infectate a colonului.

Medicina psihosomatica sugereaza tehnici de relaxare pentru stresul si durerea din diverticulita.

In ceea ce priveste alimentatia si dieta, nutritionistii recomanda: sa se bea cel putin 6 pahare de apa pe zi pentru a impeidica constipatia;  in cazul constipatiei deja instalate consumarea: prunelor, sucului de prune sau infuziile de crusin, acestea reprezintand laxative naturale; o alimentatie care sa contina putine grasimi, intrucat acestea incetinesc trecerea alimentelor prin intestin;  postul cu apa si sucuri de legume este eficient in crizele de diverticulita; trebuie consumat un volum mic de alimente; sa se evite lactatele, pentru ca acestea agraveaza boala, mai ales in cazul diaree.

Oricare ar fi tratamentul, sansele de vindecare completa sunt foarte mari daca se primesc ingrijiri medicale prompte.

Complicatii divirticulita

Complicatiile diverticulitei cuprind abscesul, fistula, obstructia intestinala sau perforatia.
Abcesul survine atunci cand tesuturile pericolice nu pot controla extinderea procesului inflamator. Formarea unui abces poate fi suspectata in cazul in care febra sau hiperleucocitoza persista, desi se urmeaza un tratament antibiotic adecvat.
La 10% din cazuri, abcesele peridiverticulare pot progresa, formand fistule intre colon si structurile invecinate. Fistulele colovezicale sunt cele mai dese, ele necesitand tratament chirurgical. Fistulele ce afecteaza vezica urinara sunt mai frecvente in randul barbatilor; deoarece in cazul femeilor, uterul este situat intre colon si vezica urinara.
Obstructia intestinala nu reprezinta o complicatie obisnuita a diverticulitei – aceasta aparand doar in 2% din cazuri. Intestinul subtire este cel mai afectat, iar obstructia este provocata de adeziuni. Colonul poate fi obstruat datorita ingustarii lumenului, cauzata de inflamatia sau comprimarea de catre un abces. In general, obstructia raspunde la terapiile conservatoare. In caz contrar, obstructia colonului se poate tratata cu ajutorul unor tehnici endoscopice.
Perforatia insotita de peritonita este rara, dar prezinta o rata a mortalitatii de 35%, necesitand untratament chirurgical  urgent. Perforatia a fost asociata cu utilizarea de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene. De asemenea, glucocorticoizii pot creste riscul de perforatie.
Hemoragia diverticulara poate fi o complicatie a diverticulitei, dar si cea mai frecventa cauza de hemoragie masiva gastrointestinala inferioara.

Tratamente naturiste pentru Diverticulita