Emfizemul pulmonar
Descrierea enfizemului pulmonar:
Emfizemul pulmonar este o boala pulmonara obstructiva (face parte din categoria bolilor pulmonare obstructive cronice, BPOC, alaturi de bronsita obstructiva cronica si astm bronsic), care se caracterizeaza prin distensia parenchimului pulmonar datorita dilatarii pana la pocnire a alveolelor pulmonare. Emfizemul este consecinta distrugerii arhitecturii tesutului pulmonar, adica a peretilor dintre alveole si cailor aeriene mici. Cand boala este avansata, efortul expirator este atat de mare, incat simplul act al respiratiei poate conduce foarte usor la epuizare.
Emfizemul pulmonar cronic apare de cele mai multe ori in urma unei bronsite cronice sau a unei bronsite obstructive cronice la fumatorii cu varsta peste 50 de ani. Foarte rar boala apare la adultii sub 40 de ani datorita unui defect enzimatic ereditar (lipsa inhibitorului de alfa-1-proteinaza).
Aparitia emfizemului poate fi conditionata si de cauze profesionale: expunerea la pulberi, substante chimice sau supradistensie mecanica. Cel putin in cazul expunerii la pulberi si la substante chimice, aparitia emfizemului este precedata de o bronsita cronica declansata fie de reactia la corpi straini (pulberi), fie de iritarea directa a sistemului respirator (chimicale).
Simptomele emfizemilor pulmonar:
Emfizemele pulmonare se traduc printr-o jena respiratorie. Ele risca sa evolueze catre o insuficienta cronica a cu rasunet asupra functionarii inimii.
Emfizemul pulmonar acut reprezinta distensia reversibila a plamanilor datorata stenozarii bronhiilor subsegmentare in criza de astm bronsic.
Se presupune ca una din cauzele emfizemului pulmonar cronic reprezinta un dezechilibru intre enzimele cu rol de protectie si cele cu rol de distrugere din alveole. In cazul proceselor inflamatorii la nivel pulmonar, granulocitele (leucocite cu rol de aparare) elibereaza enzime cu rol de scindare a tesuturilor. Prevenirea reactiilor extreme se face cu ajutorul unei enzime cu rol de neutralizare, care circula in sange: inhibitorul de alfa-1-proteinaza (numita si alfa-1-antitripsina). De aceea, persoanele care au o lipsa congenitala a enzimei inhibitoare de alfa-1-proteinaza dezvolta o forma grava de emfizem pulmonar. Aceasta lispa enzimatica congenitala se intalneste insa foarte rar (1-2 % din totalul cazurilor).
Cea mai frecventa cauza a emfizemului pulmonar cronic o reprezinta fumatul. Pe langa faptul ca fumul de tigara contine substante care inactiveaza inhibitorii de α1-proteinaza, fumatorii prezinta un risc crescut de infectie. Inflamatia repetata a bronhiior duce la bronsita cronica. O manifestare tipica o constituie tusea matinala, la trezire, numita „tusea fumatorilor”, care se asociaza cu expectoratie urat mirositoare. Ca urmare a distensiei cailor respiratorii, elasticitatea plamanilor cedeaza odata cu anii, plamanii se dilata, sunt insuficient vascularizati, iar tesutul pulmonar se atrofiaza ireversibil.
Evolutia emfizemului pulmonar:
Evolutia este lenta si progresiva, aparand numeroase complicatii: bronsite cronice, dilatatii bronsice, pneumotorax spontan si in final, insuficienta respiratorie si insuficienta cardiaca-dreapta (cord pulmonar cronic).
Cauzele emfizemului pulmonar:
- supradestinderea mecanica a plamanilor (prin suflat);
- expunerea la pulberi si substante iritante. Aceste pulberi se gasesc in fragmentele de piatra, in minerit in general, dar si in diferite combinatii organice cum ar fi furajele, bumbacul neprelucrat;
- factorii chimici cu potential de risc sunt aluminiul, beriliu, cadmiu
- expunerea pasiva la fumul de tigara
- expunerea profesionala la diferite substante chimice
- ereditatea - deficitul mostenit de alfa 1 antitripsina este cauza de emfizem, mai ales inainte de 50 de ani, chiar daca persoana nu este fumatoare
- infectia HIV - fumatorii infectati cu HIV au un risc suplimentar de a face emfizem fata de cei neinfectati
- unele boli de tesut conjunctiv sunt asociate cu emfizemul.
- tuse cronica moderata - cand apare, este uscata, neproductiva (fara expectoratie)
- scaderea apetitului
- pierderea in greutate
- oboseala
Diagnosticul enfizemului pulmonar:
Diagnosticul se bazeaza pe debutul insidios, cu dispnee si episoade bronsitice periodice, pe aspectul toracelui fixat in pozitie inspiratorie si pe examenul radiologie.
Diagnosticul emfizemului pulmonar se bazeaza pe debutul insidios, cu dispnee si episoade bronsitice periodice, pe aspectul toracelui fixat in pozitie inspiratorie si pe examenul radiologic.
Radiografia pulmonara evidentiaza semnele indirecte de emfizem:
- coastele orizontale
- latirea spatiului intercostal
- aplatizarea diafragmei, cu reducerea miscarilor respiratorii
- transparenta marita a plamanilor pe filmul radiografic
Cu ajutorul spirometriei se masoara volumele de gaz care intervin in respiratie si anumiti parametri functionali, care consolideaza diagnosticul si faciliteaza o clasificare precisa a bolii.
Tratamentul enfizemului pulmonar:
- bronhodilatatoare
- steroizi inhalatori
- antibiotice
- vaccinuri pentru evitarea infectiilor
In unele cazuri este necesar tratamentul chirurgical pentru inlaturarea zonele pulmonare distruse de emfizem si a bulelor de emfizem. Se recomanda evitarea susbtantelor iritante si tratarea consecventa si la timp a infectiilor respiratorii, iar intarirea musculaturii respiratorii se face prin fizioterapie.
Cea mai buna metoda de preventie a emfizemului pulmonar este evitarea fumului de tigara. Infectiile care pot sa apara in bolile obstructive cronice pot fi prevenite prin doua vaccinari - vaccin antigripal si vaccin antipneumococic.
In stadiile avansate de emfizem pulmonar se impune administrarea constanta de oxigen, iar in cele foarte grave singura solutie este transplantul pulmonar.
Preventia enfizemului pulmonar:
Cea mai buna metoda de prevenire a unui emfizem pulmonar este evitarea fumului de tigara. Infectiile care pot sa apara in bolile obstructive cronice pot fi prevenite prin doua vaccinari:
Vaccinarea antigripala se recomanda doar persoanelor din grupele de risc si trebuie repetata in fiecare an, deoarece tulpinile virusului gripal se diversifica de la an la an. Vaccinul este eficient doar in caz de gripa (influenza) si nu actioneaza in virozele respiratorii.
Vaccinul antipneumococic actioneaza impotriva unor bacterii foarte raspandite care determina pneumonia. Se recomanda repetarea vaccinului la fiecare 6 ani. Intervalele mai mici nu sunt indicate datorita riscului de efecte secundare grave. Grupele de risc in cazul carora se recomanda efectuarea vaccinului antipneumococic sunt astmaticii si cei cu bronhopneumonii obstructive cronice.
|