Encefalopatia hipoglicemica

Encefalopatia hipoglicemica

Descrierea encefalopatia hipoglicemica :

Aceasta afectiune este o cauza importanta de confuzie, convulsii, stupor si coma si uneori de hemipareza si de alte semne neurologice de focar. Concentratia de glucoza din sange, de obicei pana la mai putin de 1,4 mmol/1 (25 mg/dl), atunci cand este persistenta, duce la epuizarea depozitelor cerebrale de glucoza si poate duce la leziuni neuronale ireversibile. Acest proces implica mecanisme excitotoxice, asa cum s-a demonstrat pe studiile efectuate pe animale.

Cauzele encefalopatia hipoglicemica :

Cele mai frecvente cauze de encefalopatie hipoglicemica sunt: supradoza accidentala sau deliberata de insulina sau de un agent antidiabetic oral, tumorile cu celule insulare secretante de insulina sau sarcoamele retroperitoneale, cazurile rare de intoxicatie etanolica prelungita, sindromul Reye (in copilarie).

Patogenia encefalopatia hipoglicemice :

Afectarea sistemului nervos central este in relatie cu nivelul glucozei din ser. Atunci cand glicemia scade la un nivel de aproximativ 25 mg%, se instaleaza confuzia si delirul. Rata metabolismului glucozei in creier scade mult mai rapid decat rata metabolismului de oxigen, aceasta demonstrand faptul ca sistemul nervos central utilizeaza substraturi diferite fata de glucoza in situatii de criza precum hipoglicemia. Aceste substraturi includ intermediari din ciclul acidului tricarboxilic si aminoacizi, in special glutamatul. Cu toate acestea, substraturile respective sunt consumate foarte rapid de catre tesutul nervos, aceste rezerve fiind suficiente pentru doar cateva minute in absenta glucozei.

Daca glucoza serica scade in jurul valorii de 20 mg%, pe encefalograma apar initial unde de amplitudine crescuta si frecventa scazuta, urmate de scaderea amplitudinii si frecventei. Modificarile inregistrate pe electroencefalograma si tulburarile din plan clinic se explica prin reducerea sintezei de neurotransmitatori ca urmare a deficitului de energie.

La concentratii ale glucozei in ser mai mici de 20 mg%, se instaleaza depletia nivelurilor de ATP (acid adenozintrifosforic) din celula nervoasa, electroencefalograma inregistreaza o linie izoelectrica si pacientul intra in coma.

Simptomele encefalopatiei hipoglicemice :

Simptomele hipoglicemiei se grupeaza in 3 sindroame. in sindromul acut, simptomele initiale sunt cele ale activarii adrenergice si constau in nervozitate, foame, tahicardie si palpitatii, anxietate, transpiratii si tremuraturi; acestea sunt frecvent recunoscute de pacient si raspund rapid la administrare de glucoza, oral sau parenteral.

Daca sindromul progreseaza, apar confuzie, somnolenta, hiperactivitate, mio-clonii si conlsii. La glicemii de aproximativ 1 mM/1 apar coma profunda, pupile dilatate, respiratii superficiale si atonie. Hipoglicemia subacuta este asociata cu absenta activarii adrenergice, iar pacientul prezinta incetinirea proceselor de gandire si o obnubilare gradata cu pierdere a constientei.

Hipotermia este frecvent intalnita in aceasta forma de hipo-glicemie. Hipoglicemia cronica, care apare tipic in insulinoame, este rara si este caracterizata de schimbarea insidioasa a personalitatii, memoriei si comportamentului care pot interpretate ca o dementa. Unii dintre acesti pacienti dezvolta ataxie si, mai rar, afectarea neuronului motor inferior.

Efectele neuropatologice majore ale hipoglicemiei sunt aceleasi cu ale leziunii anoxice. Apare o pierdere neuronala difuza in cortexul cerebral si hipocampus, dar neuronii Punkinje sunt relativ crutati.

Diagnosticul encefalopatiei hipoglicemice :

 Diagnostic de laborator

Diagnosticul este usor de facut. Se masoara nivelul glicemiei serice cu un glucometru portabil. Daca testul releva faptul ca nivelul zaharului din sange este prea mic, atunci se vor administra alimente bogate in glucide. Nu trebuie insa neglijat un episod hipoglicemic de acest gen. Pacientii, mai ales diabeticii, sunt sfatuiti sa se prezinte la medic ori de cate ori prezinta un astfel de incident.

Diagnostic diferential

Hipoglicemia subacuta si cronica trebuie diferentiata de psihoza confuzionala episodica, dementa sau epilepsia. Diagnosticul diferential este usor de facut pe baza analizei concentratiei sangvine de glucoza.

 Tratamentul  encefalopatia hipoglicemice :

Cel mai eficient tratament este corectarea cat mai precoce a hipoglicemiei. Cu cat este corectata mai rapid hipoglicemia, cu atat afectarea neurologica va fi mai scazuta.

Tratamentul imediat al simptomului de hipoglicemie este administrarea imediata a unui aliment dulce: o bomboana, o bucatica de zahar, apa indulcita, lapte, suc de fructe. Comprimatele de glucoza pot fi folosite cu succes si mai ales diabeticii trebuie sa poarte cu ei permanent astfel de comprimate. La pacientii cu hipoglicemie cronica administrarea de glucoza nu amelioreaza prompt simptomele, ceea ce sugereaza existenta leziunilor neuronale. Ameliorarea clinica aparuta dupa indepartarea sursei exogene de insulina se face gradat si se poate intinde pe o perioada de pana la un an.

Episoadele de hipoglicemie evolueaza de obicei mai incet decat cele de hipoxie, iar tulburarea functiilor cerebrale se instaleaza intr-o perioada de 30 pana la 60 de minute fata de cateva secunde sau minute. Totusi, doze mari de insulina pot declansa debutul rapid al conlsiilor si coma. Hipoglicemia subacuta si cronica, asa cum apare in tumorile cu celule insulare, se poate confunda un timp cu psihoza confuzionala episodica,  dementa sau cu o tulburare epileptica, iar punerea diagnosticului se bazeaza pe existenta unei perioade in care este demonstrabila existenta glucozei sanguine scazute sau a hiperinsulinismului.