Entorsa gleznei

Echipa Ekilibrium recomanda:
Magic Roll cu plante BIO Krauter

Entorsa gleznei

Descrierea entorsei gleznei

Entorsa este o afectiune traumatica a gleznei produsa printr-o miscare fortata peste limitele fiziologice ce determina leziuni variate ale capsulei articulare, ligamentelor ce stabilizeaza glezna, uneori si ale cartilajului articular. Desi orice articulatie poate suferi o entorsa, cele mai afectate sunt glezna, genunchiul, degetele si incheietura miinii. Entorsa gleznei este cea mai intilnita si necesita un timp de vindecare mai indelungat, chiar decit o fractura a oaselor regiunii. Una dintre cele mai studiate entorse este cea a ligamentelor incrucisate ale genunchiului. Aceasta este o entorsa dizabilitanta comuna la atleti mai ales: fotball, baschet, judo. Semnele tipice asociate cu entorsa cuprind: inflamatia, durerea localizata, tumefierea, impotenta functionala si scaderea elesticitatii ligamentare.

Articulatia gleznei are multiple functii, dintre care una este permiterea corpului de a se adapta la un teren accidentat in timpul ambulatiei. Lipsa compensarii prin echilibru si incaltaminte adecvata a stressului mecanic asupra gleznei determina leziuni la nivelul acesteia. 83% dintre leziunile gleznei sunt entorsele, iar dintre acestea 85% sunt entorse prin inversie laterala. Desi pacientii se recupereaza rapid dupa o entorsa, lipsa recuperarii adecvate a acestor injurii cresc riscul recaderilor.

Clasificarea entorselor

Se clasifica in trei grade si anume:  gradul I - leziuni microscopice la nivel ligamentar de rupere sau intindere; gradul II - rupere macroscopica incompletaa ligamentului respective si gradul III – leziune completa a ligamentului

Din punct de vedere clinic apare durerea, impotenta functionala (imposibilitatea folosirii normale a zonei respective), edem, fara semne de instabilitate articulara

In entorsa de gradul II apare si un hematom care se traduce la suprafata prin echimoza si pot sa apara semne de instabilitate articulara (pacientul simte ca articulatia “ii fuge”, “ii scapa”.)

In entorsa de gradul III - pe langa semnele clinice descrise mai sus, apare in mod sigur instabilitatea articulara  care poate determina foarte usor luxatia. 

Mecanismul principal de producere: 70%-80% dintre accidentarile la nivelul gleznei sunt porduse prin inversie - cand  piciorul este in flexie plantara si in supinatie. Inversia duce la rupturi sau intinderi ale complexului ligamentar lateral in urmatoarea ordine, de la cel mai slab la cel mai puternic: ligamentul talofibular anterior, ligamentul calcaneo-fibular si ligamentul talofibular posterior.

In ceea ce priveste examinarea clinica, se poate spune ca echimoza si edemul la nivelul gleznei sunt corelate cu severitatea entorsei. Palparea ariilor de maxima durere ajuta la depistarea ligamentului accidentat. Pentru completarea diagnosticului, o evaluare completa trebuie sa includa palparea tendonului, al bazei celui de al cincilea metatarsian, a regiunii proximale a fibulei si a maleolei mediale si laterale, pentru a exclude alte diagnostice posibile.

Patogenia entorsei gleznei

Entorsa gleznei rezulta prin aplicarea de forta in jurul gleznei care depaseste limita elasticitatii ligamentelor de sustinere ale articulatiei, forta mai mica totusi decit cea necesara pentru fracturarea articulatiei. Glezna este locul concentrarii fortelor deoarece reprezinta legatura dinamica dintre partea superioara a piciorului si planta fixa pe sol. Masele musculare mari ale membrului inferior si greutatea corpului sunt concentrate pe glezna. Acesti factori fac din entorsa cea mai intilnita conditie ortopedica supa durerea de spate.

Complexul anterior al gleznei, care este compus din ligamentele talofibular anterior, calcaneofibular si talofibular posterior, reprezinta regiunea cea mai expusa entorselor. 85% dintre acestea sunt prin inversiunea ligamentelor laterale, 5% sunt prin eversiunea ligamentelor mediale si 10% sunt sindesmotice. Ligamentul anterior talofibular este cel mai expus leziunilor.

Semnele si simptomele entorsei gleznei

Determinarea mecanismului injuriei este esential. Durerea brusca, intensa si denutul rapid al edemului si echimozelor sugereaza un ligament rupt. Compromiterea neurovasculara este suspectata cind pacientul acuza picior rece sau parestezii. Determinarea prezentei oricaror complicatii, cum este artrita, boala de tesut conjunctiv, diabetul, neuropatia, trauma sau entorsele din antecedente este imperioasa.

Deoarece entorsele gleznei sunt sensibile in timpul examinarii, observatia ajuta la determinarea severitatii injuriei. Se vor observa deformarile si aparitia edemelor si a echimozelor. Posibilitatea pacientului de a suporta greutate pe glezna afectata si de a merge determina severitatea leziunilor. In cele mai multe cazuri pacientii care pot merge fara durere severa nu prezinta fractura sau instabilitate.

Cauzele si factori de risc ale entorsei de glezna

Entorsele de glezna apar atunci cand ligamentele care fac legatura intre oasele piciorului si cele ale gambei sunt intinse sau rupte.

O leziune prin inversiune, cea mai frecventa cauza de entorsa de glezna, apare atunci cand glezna este rotata in exterior si talpa piciorului este adusa in interior. Rezulta astfel intinderea sau ruperea ligamentelor din exteriorul gambei. Intr-o entorsa de glezna inalta, un tip mai rar de entorsa de glezna, ligamentele superioare si cele din exteriorul gambei sunt de asemenea rasucite, marind astfel severitatea entorsei si timpul de vindecare. Intr-o leziune prin eversiune, glezna se roteste in interior si talpa piciorului spre exterior, lezand ligamentele din partea interioara a articulatiei.

Leziunile ligamentelor variaza de la simple intinderi sau rasuciri minore catre rasuciri severe de ligamente. Se va face o stadializare a leziunii de catre medicul specialist:

- gradul I reprezinta intinderea sau o mica ruptura a ligamentelor, prezentand o usoara sensibilitate, edem (umflare a gleznei) si rigiditate. Este posibil mersul cu o mica durere

- gradul II reprezinta o rupere mai mare de ligamente dar nu totala cu durere, edem si echimoza (invinetire) moderate. Zonele lezate sunt sensibile la palpare si exista durere in timpul mersului

- gradul III reprezinta ruperea completa a ligamentului afectat insotita de edem si echimoza severe. De cele mai multe ori mersul este imposibil intrucat glezna se poate deplasa in exterior si exista o durere puternica, desi durerea initiala poate sa scada imediat in intesitate.

Diagnosticul entorsei gleznei

Studii imagistice:

Artroscopia gleznei poate fi diagnostica si terapeutica in problemele cronice si acute ale gleznei. Este indicata in prezenta osteofitelor, leziunilor meniscului, corpilor straini sau a defectelor osteocondrale.

Scanarea tomografica si prin rezonanta magnetica sunt utile pentru o vizualizare mai buna a tesuturilor moi, in leziunile complexe, osteocondroza sau lezarea meniscului la pacientii cu entorse recurente sau durere cronica. Scanarea osoasa poate detecta modificari subtile: fractura de stress, defecte osteocondrale si fractura sindesmozelor.

Radiografia nu este intotdeauna necesara. Este utila cind se evidentiaza sensibilitatea osoasa la palparea navizularului, la baza metatarsianului 5 sau la marginea posterioara a malelolelor si cind pacientul prezinta imposibilitatea de a sustine greutate.

Diagnosticul diferential se face pentru entorsa gleznei cu: tendonita si leziunile tendonului lui Achille, sindroamele de durere regionala, fractura de navicular, febra musculara postexercitii, fractura de stress, fractura distala de fibula, fractura metatarsianului 5, dislocarea tendonului peroneal, exacerbarea gutei.

Tratamentul entorsei gleznei

Terapia entorselor cuprinde repausul, aplicarea de gheata, compresia locala, ridicarea membrului si in cazuri grave interventia chirurgicala. Entorsa necesita repaus functional. Nu trebuie aplicate forte externe la locul afectat. Pentru glezna ambulatia trebuie suprimata. Gheata trebuie aplicata imediat pe entorsa pentru a minimaliza edemul si a ameliora durerea. Poate fi aplicata 20 de minute de 3-4 ori pe zi. Gheata poate fi combinata cu o infasare pentru a diminua tumefierea si a sustine regiunea. Se folosesc mese, comprese, fese pentru a imobiliza entorsa. Articulatia afectata trebuie mentinuta ridicata deasupra nivelului inimii pentru a scade edemul.

Gheata si compresele nu vor opri complet edemul si durerea, dar vor ajuta la minimalizarea acestora pe masura ce entorsa incepe sa se vindece. Controlul adecvat al tumefierii este critic pentru vindecare. Articulatia trebuie utilizata in cazurile usoare la 1-3 zile dupa injurie. Exercitiile speciale sunt uneori necesare pentru a cistiga functionalitatea si a reduce riscul complicatiilor. glezna trebuie sustinuta prin aparat ghipsat pentru a diminua stresul.

Exercitiile de refacere dupa entorsa de glezna pot fi efectuate la domiciliu pentru a se asigura o vindecare corespunzatoare si a preveni durerea cronica si instabilitatea. Daca dupa o entorsa nu sunt efectuate exercitii de reabilitare, glezna poate ramane slabita si instabila. Aproape 25% din persoanele cu entorsa de glezna prezinta durere si slabire a articulatiei pe termen lung.

La aproape 48 de ore de la traumatism, unii experti recomanda bai alternante rece-cald pentru a se diminua edemul si inflamatia. Pentru a se efectua aceste bai alternante se introduce glezna intr-un recipient cu apa inghetata (rece cat poate fi tolerata) timp de 30 secunde. Apoi se introduce glezna intr-un alt recipient umplut calda cat de mult poate fi tolerata la 40 grade C, timp de 30 de secunde. Acestea se efectueaza succesiv timp de 5 minute, astfel incat prima si ultima submersie sa fie in apa rece. In mod ideal aceste bai alternative se fac de 3 ori pe zi. Baile alternative se pot efectua timp de 2 saptamani, iar daca edemul si echimoza persista atat de mult timp se recomanda consultul medicului.

Entorsele pot fi prevenite prin folosirea adecvata a unor echipamente, exercitiilor de incalzire si relaxare musculara, atentia la potentialele pericole ale terenului accidentat si mentinerea unei forte musculare adecate sporturilor practicate.

Tratamente naturiste pentru Entorsa gleznei