Fasceita necrozanta

Echipa Ekilibrium recomanda:
Solutie Lugol

Promotiile saptamanii

- 8 %Discount 8 %

Fasceita necrozanta

Descrierea fasceitei necrozante

Fasceita necrozanta sau gangrena streptococica, poate fi provocata de streptococul de grup A, de Clostridium perfringens sau de o mixtura de bacterii aerobe si anaerobe. Diagnosticarea in fazele incipiente este dificila, deoarece simptomele care apar in aceasta faza sunt durerea si febra inexplicabila. Mai tarziu apare edemul si durerea musculara. Tegumentul se indureaza si devine rosu putand prezenta bule cu un continut seros sau sanguinolent. Ulterior, datorita trombozei plexului vascula dermic, pielea devine friabila si se albastreste.  Infectia se poate extinde pana la fascia musculare profunda cauzand in stadiile finale, o stare toxica severa urmata de  insificienta multipla de organ si soc toxico-septic.

Cauzele fasceitei necrozante

In majoritatea cazurilor pacientul se prezinta la un control medical de specialite tarziu, atunci cand starea lor generala este alterata. Astfel, cadrul medical specializat  este pus in situatia de a incepe o medicamentatie care nu este bazata pe diagnostic cert oferit de rezultatele investigatiilor de laborator, deoarece viata pacientului este pusa in pericol.

In momentul in care se banuieste ca pacientul ar putea avea gangrena streptococica, se recomanda recoltarea de produse patologice, pentru a se urmari prezenta agentilor patogeni implicati in determinarea fasceitei necrozante.

Simptomele fasceitei necrozante

Fasceita necrozanta determina aparitia unui placard eritemato-edematos, dureros, cu evolutie spre necroza. Procesul intereseaza zonele profunde ale tegumentului, tesutul celular subcutanat si fascia musculara.

Localizarea cea mai frecventa a leziunilor caracteristice bolii este pe zonele expuse traumatismelor, adica: membre inferioare, extremitatea cefalica

Cele mai comune simptome initiale sunt: durere puternica aparuta brusc in zona afectata, febra, greturi, varsaturi, stare de oboseala si alte simptome care sunt similiarea  cu cele ale gripei, eritem, caldura locala,  umflarea zonei cu dezvoltarea uni edem, aparitia unor papule cu lichid in zona infectata.

Daca infectia este profunda in tegument, aceste simptome ale inflamatiei nu apar imediat.

Simptomele tardive sunt: semne de soc care cuprind confuzie, stari de lesin si ameteli, stari care se accentueaza in momentul ridicarii din sezut sau in momentul  aplecarii; aceste simptome sunt date de scaderea presiunii arteriale, decojirea si decolorarea pielii in zona afectata, acestea reprezinta semne de necroza tisulara sau gangrene.

Un loc obisnuit de patrundere a bacteriei este la nivelul unei rani (arsura, taietura, julitura, muscatura sau intepatura de insecta):  la 24 de ore de la patrunderea bacteriei la nivelul ranii apare tumefiere (umflare), cresterea temperaturii locale, eritemul (roseata) si cresterea sensibilitatii, care se extinde rapid de la sediul initial al ranii, in 24-48 de ore de la aparitia semnelor locale, culoarea se modifica de la rosu la purpuriu si apoi albastru; se pot forma papule cu continut lichid galbui, la 4-5 zile de la infectie se dezvolta gangrena, in 7-10 zile tegumentul necrozat se desprinde de cel sanatos, in timp ce infectia se raspandeste spre alte tesuturi.

Tratamentul fasceitei necrozante

Pentru tratamentul infectiilor streptococice se recomanda administrarea antibioticelor din urmatoarele clase:  peniciline (penicilina G), macrolide,  cefalosporine, aminoglicozide, fluorochinolone.

S. pyogenes este deosebit de sensibil la penicilina, facand din acest antibiotic medicamentul cel mai folosit in tratamentul infectiilor streptococice. Realizarea unei antibiograma nu este necesara, deoarece nu au fost identificate tulpini cu sensibilitate modificata la acest antibiotic. Persoanele care sunt sensibile la penicilina sunt tratati cu eritromicina, claritromicina sau azitromicina, dar sub controlul antibiogramei.

Se poate aplica si un tratament local, care urmareste: suprimarea portajului bacterian, reducerea fenomenelor inflamatorii, aseptizarea porii de intrare, evacuarea colectiilor sau tesuturilor deteriorate (necrozate), prevenirea extinderii leziunilor, favorizarea epitelizarii.

Alte alternativele terapeutice sunt: masuri de igiena, antibioterapie locala, tratament chirurgical: este aproape intotdeauna necesar pentru indepartarea tesutului necrozat, metode fizioterapice (fizioterapie).

Tratamentul chirurgical consta in: incizie, drenaj sau excizia zonelor de tesut necrozat. Fizioterapia locala este utilizata pentru reducerea fenomenelor inflamatorii (roentgenterapie inflamatorie, infiltratii locale cu corticosteroizi).

Profilaxia fasceitei necrozante

Se recomanda efecturea unui controlul periodic al colectivitatilor cu risc (crese, gradinite, scoli). Izolarea temporara si tratamentul subiectilor cu focar bacterian confirmat. Si nu in ultimul rand imunoterapie pentru categoriile cu risc.

Profilaxia individuala este in stransa legatura cu statusul general al organismului si consta in: igiena riguroasa corporala,  igiena vestimentara, depistarea si tratamentul focarelor infectioase, evitarea factorilor favorizanti (microtraumatisme, contact cu subiecti purtatori de piococi).

Tratamente naturiste pentru Fasceita necrozanta