Feocromocitom
Descrierea feocromocitomului
Feocromocitomul este o tumora rara, localizata in majoritatea cazurilor in partea interna a glandei suprarenale (medulosuprarenala). In conditiile formarii unui feocromocitom, glandele suprarenale produc unii hormoni in exces, ducand la cresterea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace. Aceasta tumoare este amenintatoare de viata daca nu este depistata si tratata. Feocromocitomul poate aparea in cadrul unei neoplazii endocrine multiple (NEM) de tip IIA sau IIB. In 1% din cazuri, feocromocitomul se asociaza cu neurofibromatoza.
Feocromocitomul poate sa se dezvolte la orice varsta, dar apare cu precadere la persoanele intre 40 si 60 ani. Incidenta tumorii este egala la ambele sexe, in 10% din cazuri fiind bilaterala.
In majoritatea cazurilor (90%), feocromocitomul este o tumoare benigna (necanceroasa), iar cu ajutorul tratamentului, tensiunea poate fi readusa in limitele normale.
Semnele si simptomele feocromocitomului
Principalul simptom este hipertensiunea arteriala, care la 45% din pacienti este paroxistica (episodica). Aproximativ 1 din 1000 pacienti cu hipertensiune prezinta un feocromocitom.
Semnele si simptomele sunt in general aceleasi la fiecare criza. Cea mai mare parte a pacientilor sufera de crize provocate de producerea excesiva a hormonilor. Inafara de hipertensiune, semnele si simptomele comune sunt: diaforeza (transpiratii abundente), tahipnee (accelerarea respiratiei), tahicardia (accelerare a batailor inimii), durere epigastrica, greturi, tremuraturi ale mainilor (tremor), hipotensiune ortostatica, cefalee, anghina pectorala, palpitatii, voma, tulburari ale vederii, dispnee (dificultate in respiratie), constipatie, etc.
Crizele hipertensive sunt cauzate de palparea tumorii, modificari ale pozitiei corpului, traume emotionale, compresie abdominala sau masaj, anestezie sau prin mictiune, atunci cand tumoarea este localizata in vezica urinara. In cazul persoanelor in etate, pierderea accentuata a greutatii asociata cu hipertensiunea permanenta sunt semne ale feocromocitomului.
Alte cauze ale crizelor sunt consumul de droguri sau de excitante care cresc tensiunea, precum nicotina, sau ingerarea alimentelor bogate in tiramina (un aminoacid care se gaseste in mod normal in organism si contribuie la reglarea tensiunii arteriale): bere, vin si branza. O criza de hipertensiune arteriala dureaza in general 15- 60 minute si se poate produce de mai multe ori pe saptamana.
Diagnosticul feocromocitomului
Diagnosticul feocromocitomului se stabileste prin depistarea nivelurilor crescute de catecolamine in urina, cu ajutorul urmatoarelor teste:
Tomografia computerizata abdominala poate detecta feocromocitomul in majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, examinarea altor regiuni ale corpului (gat, torace sau pelvis) poate fi necesara. Alte tehnici de imagistica medicala, precum fotografierea prin rezonanta magnetica (MRI) sau MIBG (metaiodbenzilguanidina) pot fi utlizate pentru depistarea tumorii.
Analize ale sangelui si urinei - in scopul depistarii nivelurilor ridicate de hormoni: adrenalina (epifrina), noradrenalina (norepifrina), sau produsii lor de descompunere - metanefrinele. Daca rezultatele acestor analize indica prezenta unui feocromocitom, se trece la determinarea localizarii tumorii.
De multe ori, tumorile glandelor suprarenale sunt descoperite accidental, in timpul unor analize efectuate din alte motive.
Tratamentul feocromocitomului
Sunt mai multe terapii pentru feocromocitom, in functie de felul tumorii si de raspandire. Sunt folosite trei metode terapeutice: radioterapia (foloseste raxe X in concentratie mare sau alte forme de energie puternica pentru a omori celulele canceroase), interventia chirurgicala (excizia si indepartarea cancerului), chimioterapia (se bazeaza pe folosirea substantelor chimice pentru a omori celulele canceroase)
Tratamentul chirurgical consta in extirparea glandei suprarenale afectate, ceea ce duce la disparitia semnelor si simptomelor si la scaderea tensiunii arteriale. Dar daca ambele glande suprarenale sunt afectate de feocromocitom si indepartate pe cale chirurgicala, pacientul va lua medicamente pentru a inlocui hormonii produsi de aceste glande. Chirurgul va indeparta una sau ambele glande suprarenale, intr-o interventie numita suprarenalectomie (adrenectomie). Dupa indepartarea glandelor se va face controlul cavitatii abdominale, pentru a se stabili daca tot tesutul tumoral a fost indepartat. In cazul in care tumora s-a extins, vor fi indepartati si nodulii limfatici sau tesuturile afectate din jur.
Chimioterapia utilizeaza substante chimice pentru a omori celulele canceroase. Chimioterapicele (medicamentele folosite in chimioterapie) pot fi administrare oral (se iau pe gura) sau prin injectare intravenoasa sau intramusculara. Chimioterapia este o metoda terapeutica sistemica, deoarece agentul medicamentos intra in fluxul sanguin si circula prin tot organismul, omorand celulele canceroase.
Radioterapia utilizeaza raze X cu energie crescuta pentru a omori celulele canceroase si pentru a scadea dimensiunile tumorii. Radiatiile sunt emise de un aparat in afara organismului (radioterapie externa).
|