Fibrilatia atriala

Echipa Ekilibrium recomanda:
Biostem S 50

Produs recomandat

Fibrilatia atriala

Descrierea fibrilatiei atriale

Fibrilatia atriala este o tulburare de ritm cardiac care provoaca batai neregulate si rapide ale inimii. Aceasta tulburare de ritm poate fi permanenta sau poate aparea in accese paroxistice care pot fi reduse spontan sau cu tratament. Fibrilatia atriala beneficiaza de multiple tratamente de prevenire a complicatiilor, de restabilire a ritmului cardiac normal.

Fibrilatia atriala diminueaza capacitatea de functionare a inimii care-si efectueaza cu dificultate munca de pompa, astfel simptomele pacientului cu fibrilatie atriala pot include : oboseala, sufocare la efort , palpitatii.

Fibrilatia atriala este potential periculoasa deoarece sangele se pot acumula in atrii, crescand riscul de formare a unui cheag de sange. In cazul in care cheagul migreaza spre creier se produce un accident vascular cerebral. Fibrilatia atriala este cea mai frecventa forma de tulburare de ritm a inimii, care afecteaza 1% din persoanele peste 65 de ani, iar riscul creste la 10% la persoanele peste 85 de ani.

Patogenia fibrilatiei atriale

Bataile cardiace normale sunt controlate prin semnale electrice care pornesc de la nivelul nodulului sino-atrial. Nodulul sino-atrial se situeaza in partea de sus a atriului dreptul. Inima este impartita in patru camere: doua atrii in partea de sus si doua ventricule in partea de jos. Rolul atriilor este de a umple ventriculele cu sange si  ventriculele propulseaza (pompeaza) sangele catre plamani si restul corpului. In mod normal impulsul electric de la nivelul nodulului sino-atrial se propaga concentric (in pata de ulei) la nivelul atriilor,  apoi impulsul electric ajunge la nivelul nodulului atrio-venricular de unde prin intermediul fascicului His si retelei Purkinje este transmis ventriculelor. Aritmiile se datoreaza unei anomalii in producerea si transmiterea stimului electric.

Exista diferite forme de aritmii, dar cele care intereseaza ventriculele sunt, in general, mai grave.

Fibrilatia atriala este un tip de aritmie. Nodul sinoatrial nu mai controleaza ritmului cardiac, dar diferite portiuni de la nivelul atriului declanseaza impulsuri electrice in acelasi timp. Acest lucru determina aparitia fibrilatiei atriale sau contractii musculare (miocardice) necontrolate. Atriile inceteaza sa mai pompeze sange in mod eficient spre ventricule pentru a mentine o functie cardiaca normala. Frecventa cardiaca neregulata este cauzata de contractiile rapide ale atriilor bataie (de obicei peste 350 de batai pe minut) si circulatia neregulata a impulsurilor electrice la nivelul nodului atrioventricular. Nodulul atrio-ventricular in loc sa permita trecerea fiecarui impuls electric spre ventricule, lasa numai anumite impulsuri sa treaca.

Fibrilatia atriala poate fi prezenta in diferite forme:

In caz de fibrilatie atriala persistenta, inima bate neregulat, aritmia dureaza mai mult de 7 zile si este necesar tratament medical pentru a restabili ritmul cardiac normal.

In caz de fibrilatie atriala permanenta, ritmul cardiac este neregulat , aritmia dureaza mai mult de 7 zile si nu poate reveni la normal cu medicamente sau alte tratamente.

Fibrilatia atriala paroxistica este caracterizata de episoade recurenta de fibrilatie atriala care dureaza sub 7 zile,  aritmia se declanseaza in mod repetat,survine brusc, fara un avertisment. Apoi, dupa o perioada de timp variabila, ritmul cardiac revine la normal fara asistenta medicala.

Cauzele fibrilatiei atriale

Cauzele aparitiei fibrilatiei atriale pot fi impartite in cauze cardiace si non-cardiac.

Cauze cardiace:

Tumori cardiace cum ar fi mixomul intraatrial.

Bolile cardiace valvulare, in special, cele care intereseaza valva mitrala, situata intre atriul si ventriculul stang. Intr-adevar, stenoza sau insuficienta mitrala determina cresterea presiunii in atriul stang si astfel favorizeaza aparitia fibrilatiei atriale. Acelasi lucru este valabil si pentru valva tricuspida, care se gaseste pe partea dreapta a inimii (daca cazurile sunt mult mai rare).

Bolile cardiace coronariene: aparitia sindromului coronarian acut sau infarctului miocardic poate genera afectarea miocardului (muschiul inimii) si astfel poate duce la aparitia fibrilatiei atriale.

Cardiomiopatia hipertrofica este un defect genetic in care miocardul (muschiul inimii) se ingroasa anormal. Miocardul ingrosat poate afecta sistemul electric al inimii, punand viata pacientului in pericol prin batai anormale ale inimii (aritmii)

Insuficienta cardiaca apare atunci cand muschiul inimii nu mai pompeaza cantitatea de sange necesara organismului. Insuficienta cardiaca poate duce la aparitia fibrilatie atriale. Aproximativ 30% din pacientii cu insuficienta cardiaca au fibrilatie atriala.

In mod similar, interventiile de chirurgie cardiaca pot favoriza aparitia fibrilatiei atriale, atat in cazul chirurgiei valvulare cat si a celei coronariene (realizarea de by-pass).

Malformatiile cardiace congenitale pot duce la aparitia fibrilatiei atriale. Malformatiile cardiace congenitale apar atunci cand inima sau vasele mari din apropierea acesteia nu se dezvolta normal inainte de nastere (in viata intrauterina).

Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o crestere a valorilor tensiunii arteriale peste limita normala, o afectiune in care sangele exercita o presiune crescuta asupra peretilor arterelor , ceea ce poate duce deteriora miocardului. 

Sindromul Wolff- Parkinson- White reprezinta o anomalie congenitala a activarii electrice cardiace care determina ritmuri rapide si neregulate (aritmii) ale inimii.

Miocarditele sunt afectiuni inflamatorii ale miocardului ce pot apare dupa infectii virale, fungice sau alte infectii ca difteria, reumatismul articular acut sau tuberculoza.

Pericarditele (afectiuni inflamatorii a invelisului extern al inimii) si endocarditele (afectiuni inflamatorii ale portiunii interne a peretelui cardiac): in evolutia acestor boli pot apare leziuni ale miocardului si/sau valvelor.

Reumatismul articular acut este o boala inflamatorie provocata de actiunea toxinelor unui streptococ, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii.

Sindromul tahicardie- bradicardie se refera la o aritmie paroxistica in care exista perioade alternative de tahiaritmie si bradiartimie.

Cauze non-cardiace :

Obezitatea este frecvent asociata cu aparitia fibrilatiei atriale.

Hipertiroidismul este o afectiune care se caracterizeaza prin excesul de hormoni tiroidieni. Hipertiroidismul este o cauza de aparitie a fibrilatiei atriale si trebuie intotdeauna cautata.

Consumul excesiv de alcool pentru o perioada lunga de timp poate fi o cauza de fibrilatie atriala. Un studiu recent a demonstrat ca marii consumatori de bauturi alcoolice dezvolta mai frecvent aritmii decat cei care nu consuma alcool sau cei care il consuma ocazional; de asemenea, consumul unei cantitati mari de alcool intr-un timp scurt determina episoade de fibrilatie atriala.

Exista un tip de fibrilatie atriala datorata unei mutatii genetice la nivelul genei KCNQ1 (de pe cromozomul 11). Aceasta mutatie implica modificarea genetica a canalelor de potasiu si a excitabilitatii miocitelor (celulele musculare). Canalele de potasiu sunt canale care permit potasiului (sub forma de ioni K +) sa iasa din celula. Tot in contextul fibrilatiei atriale genetice, trebuie mentionata o mutatie care apare pe cromozomul 10 si care a fost observata in cazul anumitor forme de fibrilatie atriala familiara.

Aparitia de inflamatiei (pulmonare, cardiace) este una din cauzele clasice de debut a fibrilatiei atriale.

Bolile pulmonare cronice responsabile de o scaderea a cantitatii de oxigen in sange reprezinta o cauza semnificativa a aparitiei fibrilatiei atriale (boala pulmonara cronica obstructiva, insuficienta respiratorie cronica). In plus, medicamentele bronhodilatatoare utilizate in aceste boli respiratorii determina cresterea frecventei cardiace si a riscului de fibrilatie atriala (de exemplu, teofilina).

Consumul de substante stimulante ale activitatii cardiace ( teofilina, amfetamine, decongestionante ce contin pseudo-efedrina, cocaina, metamfetaminele, excesul de nicotina si cafeina).

Hemoragiile intracraniene si tumorile cerebrale

Fibrilatia atriala apare uneori la persoane sanatoase, aceasta fiind denumita fibrilatie atriala izolata si reprezinta mai putin de 10% din cazurile de fibrilatie atriala.

Factorii de risc:

Sexul masculin: barbatii prezinta un risc usor mai crescut de a dezvolta FA, dar femeile diagnosticate cu aceasta afectiune prezinta un risc mai mare de moarte prematura.

Varsta peste 60 ani: cu cat o persoana inainteaza in varsta, cu atat creste riscul de a dezvolta fibrilatie atriala.

Consum de alcool in cantitate foarte mare sau substante stimulante ale activitatii cardiace,etc.

Istoricul familial: daca exista cazuri in familie, este posibil sa suferi si tu de aceasta afectiune.

Operatii recente pe inima sau plamani

Afectarea valvelor inimii

Rasa alba   

Bolile coronarelor si infarctul miocardic acut

Hipertensiunea arteriala: o tensiune arteriala mare care nu este descoperita sau tratata corespunzator poate creste riscul aparitiei fibrilatiei atriale

Concentratia scazuta a oxigenului in sange, de exemplu, in bolile de plamani cum ar fi emfizemul sau boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC)

Functionarea anormala a muschilor inimii (incluzand insuficienta cardiaca congestiva)

Istoric de reumatism articular acut

Semnele si simptomele fibrilatiei atriale

Anamneza pacientului va cuprinde factorii precipitanti, statusul de hidratare, infectiile recente, consumul de alcool, interventiile chirurgicale sau medicamentoase recente.

Este important de evaluat:  modul de terminare a acesteia –manevre vagale, consumul de antiaritmice si agenti de control ai ritmului, durata fibrilatiei, tipul si frecventa simptomelor, prezenta de boli cardiace asociate.

Multi pacienti cu fibrilatie atriala nu prezinta nici un simptom. Cel mai comun simptom al fibrilatiei sunt palpitatiile-o resimtire incomfortabila a ritmului cardiac rapid si neregulat. Simptomele pot evolua de la palpitatii pina la edem pulmonar. Alte simptome ale fibrilatiei atriale includ: fatigabilitatea, dispneea, angina, sincopa si presincopa.

Examenul fizic este util in identificarea cauzelor de baza si a sechelelor fibrilatiei atriale.

Semnele vitale: presiunea sanguina, ritmul cardiac, ritmul respirator si saturarea in oxigen sunt importante pentru evaluarea stabilitatii hemodinamice.

Examinarea capului si gatului poate detecta exoftalmia, tiromegalia, presiunea crescuta a venelor jugulare sau cianoza. Auscultatia suflurilor carotidiene sugereaza boala arteriala periferica.

Examenul pulmonar poate detecta insuficienta cardiaca (raluri sau pleurezie). Diminuarea murmurului vezicular si wheezingul sunt sugestive pentru boli de baza pulmonare: BPOC sau astm.

Examenul cardiac poate evidentia zgomotul Z3 cardiac care sugereaza dilatatie ventriculara si presiune ventriculara stanga crescuta. Este necesara evaluarea pacientului pentru boala cardiaca valvulara sau cardiomiopatie.

Examenul abdomenului poate evidentia ascita, hepatomegalie sau sensibilitate hepatica care sugereaza insuficienta ventriculara stinga sau boala hepatica.

Examinarea extremitatilor inferioare poate evalua cianoza, claudicatia sau edemul. Pulsul periferic diminuat sugereaza boala cardiovasculara periferica sau debit diastolic cardiac scazut.

 Tratamentul fibrilatiei atriale

Terapia fibrilatiei atriale poate fi divizata in terapia simptomelor imediate si cea a simptomelor si complicatiilor tardive. Terapia imediata are ca principale probleme controlul ritmului cardiac si anticoagularea.

Terapia de urgenta cuprinde: controlul presiunii sanguine, pulsoximetria, suplimentarea cu oxigen daca este nevoie, cardioversie sincronizata pentru pacientii in stare severa cu instabilitate hemodinamica, status mental alterat, preexcitatie sau angina, daca pacirntul ramine in fibrilatie este importanta initierea terapiei anticoagulante cu heparina intravenoasa sau subcutanata, o data ce pacientul este stabil hemodinamic primul pas este de a diminua ritmul cardiac prin administrarea de beta-blocanti sau calcium blocanti, daca durata FA este peste 48 de ore, este necunoscuta sau cu risc mare de embolizare se opteaza pentru cardioversie electrica si anticoagulante, pacientii care sunt in FA de mai putin de 48 de ore pot fi indicati pentru cardioversie fermacologica

Metode de cardioversie: Cardioversia electrica implica aplicarea unui soc electric sincronizat cu activitatea intrinseca cardiaca pentru ca stimularea cardiaca sa nu intervina in perioada vulnerabila a ciclului cardiac. Rata de succes este de 75-93% cu eficacitate corelata la energii de 360>200>100 J.
Riscurile electroconversiei sunt aritmiile cardiace si embolismul. Dupa cardioversie se poate observa supradenivelarea ST tranzitorie. Rata de recurenta este de 25-50% la o luna si 70-90% la 1 an.
Cardioversia electrica dupa o fibrilatie atriala de peste 48 de ore necesita o terapie anticoagulanta de 6-12 saptamini.

Cardioversia farmacologica - a FA cu durata sub 7 zile: fara eficienta sunt procainamida, digoxina, sotalol, agentii eficienti sunt dofetilide, flecainida, ibutilide, propafenona, cu eficienta mai slaba sunt amiodarona si quinidina

Conversia FA cu durata peste 7 zile: mai putin eficienti sunt procainamida, sotalol, flecanida, ibutilide, flecanida, digoxina, agentii eficace sunt dofetilide,  amiodarona,  propafenona, quinidina

Conversia FA cu durata de peste 90 de zile: propafenona, dofetilide, amiodarona.

Aceasta pare sa fie mai eficienta daca este initiata in primele 7 zile de la instalarea fibrilatiei atriale. Factorii de risc includ bradiaritmiile, prelungirea QT si aritmii ventriculare.

Terapia medicamentoasa: In fibrilatia atriala medicamentele utilizate se divid in doua clase: cele care controleaza frecventa cardiaca si care stabilizeaza ritmul.

Calcium blocantii sunt chiar mai eficienti decat digoxina cand sunt administrati oral pentru controlul pe termen lung. Cei utilizati sunt: diltiazem si verapamil.

Beta-blocantii si calcium blocantii sunt agenti de prima linie pentru controlul frecventei cardiace. Acestea pot fi administrate intravenos sau oral.  Beta-blocantii utilizati sunt: metroprolol, esmolol. Sunt eficiente in repaus si in activitate

Amiodarona poate fi folosita la pacientii care nu raspund la alti agenti, dar cu precautie la cei care sunt pe anticoagulante.

Digoxina poate fi utilizata in instalarea acuta a FA dar are beneficii scazute asupra ritmului atrial de aceea este folosita rar in momoterapie. Este indicata la cei cu insuficienta cardiaca si functie ventriculara stanga diminuata. Nu este  indicata la pacientii in varsta si cu insuficienta renala.

Terapia anticoagulanta se recomanda tuturor persoanelor cu fibrilatie atriala, cu aspirina sau cu warfarina. Selectarea anticoagulantului se bazeaza pe caracteristicile hemoragice ale pacientului si pe riscul de infarct miocardic.

Terapia pe termen lung - cuprinde reducerea recurentei fibrilatiei atriale, ameliorarea simptomelor, contolul frecventei ventriculare si scaderea riscului de infarct miocardic.

Terapia chirurgicala

Procedura compartimentizarii atriale prezinta un potential curativ inalt. Atriul este sectionat si resuturat pentru a reduce masa critica necesara pentru mentinerea fibrilatiei atriale. Dezavantajul consta in necesitatea unei interventii pe cord cu toracoscopie.

Proceduri:

Ablatia prin cateter a focarelor ectopice atriale: se intalnesc cazuri in care o parte a pacientilor in care  fibrilatia poate fi declansata de un focar ectopic din venele pulmonare. Procedura presupune izolarea focarelor pulmonare cu ablatia acestora sau ablatia unei portiuni atriale stingi. Complicatiile survin in 5% din cazuri si includ stenoza venelor pulmonare, perforatia, tromboembolismul si tamponada. S-au raportat rate de vindecare de 70-80%.

Ablatia nodului atrioventricular si implantarea de peace-maker: ablatia nodului atrioventricular poate fi o optiune la pacientii cu fibrilatie atriala cronica si raspuns ventricular necontrolat in ciuda terapiei. Ablatia pe cateter intrerupe definitiv conducerea dintre atrii si ventriculi. Rezultatul este un bloc atrioventricular permanent care necesita un peacemaker. Fibrilatia atriala poate sa persiste dar contractia ventriculara este controlata de peacemaker. Riscul de tombolism este acelasi, iar pacientii necesita inca anticoagulante.

In primele 3-4 luni peacemaker-ul trebuie programat la 80-90 batai pe minut pentru a preveni tahicardia paroxistica.

Compartimentizarea atriului cu ablatie-procedura MAZE.:  paralel cu rezectia tesutului atrial in plus chirurgul utilizeaza radiofrecventa pentru a rezeca presupusul focar ectopic atrial. Procedura tinde sa dureze mai multe ore, iar rata de succes este mica-50-60%, cu tahicardii atriale stangi reintrante si flutter atrial sting secundar.

Prognosticul fibrilatiei atriale

Aproximativ 15-25% dintre cazurile de infarct miocardic pot fi atribuite fibrilatiei atriale.

Fibrilatia atriala se asociaza cu o morbiditate si mortalitate crescuta, determinat in special de riscul crescut de tromboembolism. Alte complicatii cuprind cardiomiopatia, infarctul cardiac, insuficienta cardiaca si angina pectorala. Persoanele cu boala valvulara si cele cu hipertensiune arteriala sunt cele mai predispuse la dezvoltarea insuficientei cardiace.

Tratamente naturiste pentru Fibrilatia atriala