Glaucom
Descrierea glaucomului
Glaucomul este o afectiune oculara caracterizata prin cresterea presiunii intraoculare. El este o problema majora de sanatate publica in toata lumea. La nivel individual, glaucomul reprezinta o forma particulara de orbire, care, spre deosebire de cataracta e ireversibila si se caracterizeaza prin distrugerea complete si progresiva a nervului optic. Nervul optic care transmite informatii de la ochi la creier se afla in spatele ochiului. Cand acest nerv este afectat, iti poti pierde vederea. La inceput, persoanele cu glaucom isi pot pierde vederea doar partial, dar in timp aceasta afectiune poate deveni mai grava si poate duce la orbire definitiva.
Se cunosc 3 tipuri de glaucom:
1. Glaucom cu unghi deschis
Este cel mai raspandit tip de glaucom in Statele Unite. In acest tip de glaucom, nervul optic este afectat putin cate putin si vederea se pierde treptat. Unii oameni sunt afectati mai putin, altii mai mult si cateodata pierderea vederii are loc atunci cand te astepti mai putin.
2. Glaucom cu unghi inchis
Este varianta cel mai putin raspandita. Acest tip de glaucom se manifesta prin faptul ca irisul (partea colorata a ochiului) si cristalinul blocheaza miscarea umoarii apoase in interiorul camerelor ochiului. Aceasta poate cauza pierderea brusca a vederii insotita de durere si inrosire a ochiului.
3. Glaucom congenital
Este o forma rara de glaucom care apare la copiii nenascuti, dar si unii copii sau adulti pot avea uneori forme diferite ale acesteti boli.
Diagnosticul glaucomului este foarte important pentru prevenirea si evitarea orbirii. Chiar daca nu ai simptome, dar prezinti un risc ridicat de a te imbolnavi cu o asemenea boala este bine sa faci controale periodice la medicul oftalmolog. Riscul creste cu cat inaintezi in varsta, persoanele de peste 60 de ani au un risc mare de a avea aceasta afectiune, precum si cele care au in familie antecedente. De asemenea, persoanele care au diabet au un risc mai mare de a avea glaucom.
Patogenia si cauzele glaucomului
Cresterea presiunii intraoculare - normal, presiunea intraoculara are valori cuprinse intre 10-21 mmHg, reprezinta factorul major de risc pentru dezvoltarea glaucomului; presiunea intraoculara este corelata cu cantitatea de lichid secretata de o formatiune denumita procesele ciliare; acest lichid (umoarea apoasa) este secretat in camera posterioara a globului ocular; de aici, prin orificiul pupilei, lichidul ajunge in camera anterioara a globului ocular, unde va fi resorbit prin intermediul canalului Schlemm. Glaucomul cu unghi inchis se dezvolta atunci cand irisul deplasat catre partea anterioara a globului ocular, blocheaza practic regiunea (unghiul) in care exista formatiunile ce dreneaja - ce permit evacuarea, lichidului de la nivelul globului ocular. In glaucomul cu unghi deschis, unghiul in care exista formatiunile de drenaj ale globului ocular, nu este blocat, insa drenajul de lichide este perturbat.
Dificultatea sau chiar imposibilitatea drenarii lichidului de la nivelul globului ocular, va conduce la acumularea acestui si implicit la cresterea presiunii intraoculare; mai departe, presiunea intraoculara crescuta este responsabila de compresiunea mecanica a nervului optic. Exista si o alta teorie patogena care afirma ca lezarea nervului optic s-ar datora diminuarii presiunii de perfuzie de la nivelul acestor fibre nervoase, fapt ce va conduce la cronicizarea starii de ischemie si la atrofia fibrelor nervoase. Pana cand mecanismele prin care nervul optic este afectat si deteriorat in mod ireversibil, vor fi elucidate, putem accepta ambele teorii: teoria mecanica si teoria ischemica; mai mult decat atat, se pare ca factorii mecanici si cei vasculari sunt initiati de catre alti factori declansatori.
Desi presiunea intraoculara reprezinta un factor major de risc pentru glaucom, o mare parte din pacientii care sufera de glaucom cu unghi deschis, nu prezinta anomalii ale presiunii intraoculare. In categoriile populationale predispuse la aparitia glaucomului cu unghi deschis, putem include: persoanele cu antecedente heredocolaterale de glaucom (antecedente familiale), persoanele varstnice sau persoanele de pe cuprinsul teritoriului Africii. Conform studiilor statistice, femeile sunt mult mai susceptibile la a dezvolta o forma acuta de glaucom cu unghi inchis, comparativ cu barbatii din aceeasi grupa de varsta.
Pe langa factorii expusi mai sus, exista si alte elemente care pot favoriza aparitia asa numitelor - glaucoame secundare; este vorba de utilizarea pe termen lung a medicamentelor antiinflamatorii steroidiene; diabetul zaharat, care induce aparitia retinopatiei diabetice; uveitele (inflamatia tractului uveal, care este format din iris, corpul ciliar si coroida), traumatismele globului ocular, si chiar multipli factori genetici; factorii vasculari, aceasta deoarece nervul optic este foarte sensibil atunci cand se instaleaza o stare de ischemie; hipertensiunea arteriala, mai ales daca aceasta se manifesta cu predominanta pe parcursul noptii – influenteaza in mod nefavorabil evolutia glaucomului. Se recomanda ca toate persoanele supuse riscului de a dezvolta glaucom, sa fie supuse anual unui examen de specialitate.
Simptomele glaucomului
Glaucom cu unghi deschis: singurul simptom pe care il poti observa este pierderea vederii si s-ar putea sa nu-ti dai seama de acest lucru decat atunci cand problema a devenit destul de serioasa.
Glaucom cu unghi inchis: simptomele in acest caz sunt blande: vedere incetosata care nu dureaza mult timp. Simptomele severe ale glaucomului cu unghi inchis cuprind: episoade dese de vedere incetosata, ochi rosii, dureri in si in jurul ochilor, senzatii de rau la stomac si stari de voma.
Glaucomul congenital: simptomele in acest caz sunt umezeala a ochilor si sensibilitate la lumina.
Diagnosticul glaucomului
Diagnosticul de glaucom se poate face relativ simplu si nu implica investigatii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specifice pina in momentul in care vederea este mult afectata. Astfel, majoritatea pacientilor sint diagnosticati in faze avansate ale bolii. In mod caracteristic, in glaucom se produce o ingustare a cimpului vizual dinspre periferie spre centru.
Pentru a stabili diagnosticul, se realizeaza patru teste relativ simple:
1. Masurarea presiunii intraoculare
2. Examinarea nervului optic
3. Examinarea unghiului de drenaj. Acest element este foarte important pentru stabilirea tipului de glaucom, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite de la un pacient la altul.
4. Examinarea cimpului vizual care este investigatia care stabileste in ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea.
Tratamentul glaucomului
Glaucomul este o boala progresiva, care dureaza toata viata si pina la ora actuala nu se cunoaste nici un tratament care sa-l vindece. Orice pierdere de vedere care s-a produs inainte de diagnosticarea glaucomului nu mai poate fi recuperata.
Tratamentul variaza in functie de tipul acestuia. De exemplu, in glaucomul congenital oportuna este interventia chirurgicala , in glaucomul primitiv cu unghi ingust se practica terapia laser, iar in glaucomul primitiv cu unghi deschis, o tensiune intraoculara tinta se atinge prin tratament medicamentos, iar cand acesta nu mai da rezultate, se apeleaza la interventia chirurgicala. Operatia de glaucom nu poate reda vederea, face doar ca ea sa nu se deterioreze mai mult.
Pe langa tratamentul adecvat fiecarei forme de glaucom, foarte importanta este urmarirea atenta a pacientilor: tonometria lunara - masurarea lunara a tensiunii intraoculare, camp vizual la 4-6 luni, tomografie computerizata de nerv optic anual, examinarea fundului de ochi la cateva luni. |