Hiponatremie
Descriere hiponatremie
Hiponatremia reprezinta o anomalie electrolitica frecvent intalnita care poate fi dezvoltata in cazul insolatiei sau drept complicatie in cazul altor afectiuni severe. Sodiul este un cation extra-celular dominant si nu poate circula liber transmembranar. Homeostazia sa este foarte importanta pentru functia normala a celulelor. Nivelul normal seric de sodiu este 135-145 mEq/l. Hiponatremia exista ca afectiune atunci cand nivelul seric al sodiului este sub 135 mEq/l si este considerata grava atunci cand sodiul este sub 125 mEq/l.
Hiponatremia apare destul de des in practica clinica, in special la pacientii in etate, la cei care sufera de afectiuni cardiovasculare, gastrointestinale sau renale. In fata unui buletin de analize careatesta prezenta hiponatremiei (adesea asociata si cu alte tulburari electrolitice) este util sa se stabileasca mai intai cu mare precizie cauza.
Simptome hiponatremie
Diversitatea si gravitatea simptomelor dezvoltatate de catre pacient creste odata cu gradul de hiponatremie si rapiditatea cu care aceasta se dezvolta. Atunci cand sodiul seric se reduce treptat in cateva zile sau saptamani, un nivel al sodiului sub 110 mEq/l poate exista fara aparitia unor simptome. In schimb, acelasi nivel atins intr-un timp scurt de 24-48 de ore, depaseste mecanismele compensatorii conducand astfel la edem cerebral sever, coma si herniere cerebrala.
Simptomele variaza de la anorexie, cefalee, crampe musculare pana la alterarea mentala cu confuzie, obnubilare, coma.
Hiponatremia este intalnita la pacientii cu boala pulmonara sau afectiuni cerebrale. Trebuie luata in considerare si la cei cu pneumonie, tuberculoza activa, abces pulmonar, neoplasme, astm. Hiponatremia este descrisa la pacientii cu aport sarac de sare alimentara si consumatorii unor cantitati mari de bere. Hipotiroidismul sau insuficienta adrenala determina hiponatremie hipoosmolara.
Tratament hiponatremie
In cazul pacientilor hipovolemici se administreaza solutie salina cu rol de a inlocui volumul intravescular contractat. Pacientii cu hiponatremie dupa diuretice au nevoie de corectarea potasiului. Pacientii care sunt hipervolemici sunt tratati cu diuretice si restrictie pentru apa si electroliti. Agentii farmacologici pot fi utilizati in unele cazuri pentru sindromul secretiei inadecvate de ADH. Demeclociclina este medicamentul de electie pentru a creste capacitatea de dilutie renala. Tratamentul polidipsiei psihogene necesita interventie psihiatrica si farmacologica. Corectarea mult prea rapida a hiponatremiei determina sechele neurologice permanente.
|