Infectii meningococice - Meningita meningococica

Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea

Produs recomandat

Cele mai vandute

- 3 %Discount 3 %

Infectii meningococice - Meningita meningococica

Descriere Meningita meningococica

Patogenul Neisseria meningitidis poate produce  destul de des bacteriemie si meningita  gazdei umane.  Boala se poate prezenta in grade diferite de severitate, pornind de la simpla bacteriemie tranzitorie pana la forme severe de infectie care pot duce la moartea pacientului in doar cateva ore de la dezvoltarea simptomatologiei. Meningococemia severa reprezinta una dintre cele mai grave infectii intalnite in practica medicala.

Patogenul N. meningitidis reprezinta un diplococ gram-negativ, ce prezinta forma de" biscuit’’; acesta se dezvolta foarte bine pe mediile de cultura imbogatite (agar-ciocolata), la o temperatura de 37 grade Celsius, in atmosfera cu dioxid de carbon. Meningococii sunt de regula sensibili intr-un mediu uscat, precum si la temperaturi reduse. Meningococii prezinta aptitudinea de a folosi glocoza drept sursa importanta de  energie necesara desfasurarii proceselor metabolice – meningococii pot utiliza de asemenea glucoza si maltoza existente in mediul in care cultiva,dar nu si sucroza sau lactoza. 

Meningococii prezinta la exterior o capsula polizaharidica; aceasta  este importanta intrucat confera caractere de antigenicitate patogenilor;  in functie de antigenii de suprafata, meningococii au fost clasificati in 13 serogrupuri. Unii dintre acesti meningococi, au capacitatea de a coloniza in mod frecvent nazofaringele, determinand astfel in unele cazuri infectii sistemice. Marea majoritate a infectiilor meningococice sunt determinate de tulpini ce apartin serogrupurilor A, B, C, 29E. W-135 si Y. Serogrupurile pot fi impartite in serotipuri, subtipuri si imunotipuri – aceasta clasificare se bazeaza pe diferentele existente intre lipopolizaharidele capsulei externe (LPZ) . De asemenea, meningococii mai pot fi impartiti in tipuri clonale, in functie de trasaturile genomului bacterian. Sistemele de clasificare a meningococilor prezinta importanta in special pentru elaborarea si implementarea programelor de supraveghere epidemiologica.

Meningococii sunt specifici rasei umane; ei sunt localizati in mod normal la nivelul nazofaringelui.  Transmiterea patogenilor are loc de la individ la individ,ca urmare a inhalarii picaturilor de saliva ce au fost contaminate;  transmiterea infectiei se poate produce si prin contact direct sau indirect. Aproximativ doua treimi dintre indivizi sunt purtatori asimptomatici de meningococ.  Starea de purtator poate exista pe durata mai multor luni; in dese situatii, starea de purtator se poate croniciza. Astfel, colonizarea cu o noua tulpina, va duce cel mai probabil la dezvoltarea unei forme de boala invazive, care se declanseaza mai devreme de aparitia anticorpilor caracteristici.

In regiunile cu clima temperata, asa cum este si cazul Romaniei, se intalnesc circa 2 cazuri de infectie meningococica  la fiecare 100.000 locuitori; marea majoritate a cazurilor de imbolnavire sunt descoperite in primul trimestru al anului. Aceasta infectia afecteaza in special copiii cu varste sub trei ani. Dar si adolescentii cu varste cuprinse intre 14 – 20 ani, reprezinta un grup de risc pentru aparitia infectiilor meningococice.

Simptome meningita meningococica

N. meningiditis cauzeaza cel mai adesea boala infectioasa acuta; marea majoritate a persoanelor care se imbolnavesc vor prezenta meningococemie sau meningita. Simptomele clinice se manifesta gradat; la inceput, pacientul acuza o infectie a tractului respirator superior, ceeste urmata ulterior de meningococemie si meningita.

1. Infectia tractului respirator superior.

Nazofaringele sunt definite ca poarta de patrundere a infectiei in organism. O mare parte dintre pacienti pot fi asimptomatici, sau pot acuza o febra usoara maai inainte de debutul simptomatologiei generale. Au fost intalnite o serie de simptome prodromale, precum: dureri in gat, rinoree, tuse, cefalee si conjunctivita – astfel de manifestari si-au facut aparitia chiar si cu cateva saptamanimai devreme de internarea in spital a pacientului.

2. Meningococemia. 

Peste o treime dintre pacientii infectati, prezinta meningococemie, in lipsa oricaror semne clinice de meningita. Severitatea infectiei poate fi diferita, pornind de la simptome minore de bacteriemie tranzitorie, pana la forma de boala fulminanta, care este amenintatoare de viata. Boala se declanseaza brusc, prin prezenta febrei ridicate, a frisoanelor, gretei, varsaturilor, eruptiilor tegumentare, durerilor musculare si durerilor articulare. Febra poate ajunge la nivelul de 41 grade Celsius si este intalnita in marea majoritate a cazurilor de imbolnaviri. Sunt intalnite si situatii in care persoanele cu forme fulminante de boala, pot fi si afebrile sau chiar hipotermice.  Toti pacientii bolnavi vor prezenta  greturi si varsaturi si numai o treime dintre ei vor acuza dureri articualre si dureri musculare. Eruptiile tegumentare sunt intalnite la trei sferturi dintre pacienti si se prezinta sub forma de macule, papule, peteii sau echimoze. Leziunile maculo-papulare apar imediat dupa declansarea bolii si au un aspect roziu;  sunt raspandite la nivelul pielii tranchiului si membrelor; astfel de leziuni pot evolua, devenind in cele din urma hemoragice; petesiile atunci cand isi fac aparitia, sunt raspandite in special la nivelul trunchiului, membrelor inferioare, la nivelul fetei, palatului si conjunctivelor. .

Eruptiile tegumentare generalizate (petesii), hipotensiunea arteriala, reducerea circulatiei periferice, precum si lipsa semnelor meningeale reprezinta semne certe ale unui prognostic nefavorabil. De cele mai multe ori, pacientii care dezvolta meningococemie fulminanta, vor prezenta eruptii cutanate echimotice si eruptii purpurice.

Meningococemia fulminanta este o forma de boala ce se dezvolta rapid si cu o evolutie cert nefavorabila; aceasta afecteaza aproape 1/5 dintre pacientii cu boala meningococica, fiind urmata de instalarea socului infectios, a coagularii intravasculare diseminate si a insuficientelor multiple de organ. Meningococemia fulminanta debuteaza brusc; la doar cateva ore de la declansare, pacientul prezinta leziuni tegumentare purpurice, hipotensiune arteriala, vasoconstrictie periferica si extremitati cianotice. In ciuda hipotensiunii marcate, pacientii prezinta o stare de agitatie ridicata. Leziunile purpurice se caracterizeaza printr-o evolutie rapida, ce afecteaza pielea, mucoasele, organele interne, muschii scheletici, glandele suprarenale si pe cea pituitara. In aceasta faza, muschiul cardiac isi reduce forta de contractie progresiv; iar in plasma sanguina, sunt decelate valori crescute ale creatinfosfokinazei. Alte manifestari patologice constatate sunt: acidoza metabolica, dezechilibre electrolitice, oligurie, leucopenie, si niveluri scazute ale factorilor de coagulare plasmatici. Jumatate dintre acesti pacienti vor deceda ca urmare a stopului cardiorespirator.

3. Meningita.

Meningita este asociata in mod frecvent cu meningococemia; pacientii care prezinta boala sistemica au de regula un debut ascuns al meningitei. Simptomele care isi fac aparitia  precoce si care conduc la ideea  existentei unui proces de inflamatie meningeala sunt: dureri severe de cap (cefalee), stare mentala alterata (confuzie, letargie) si varsaturi abundente. Marea majoritatea a cazurilor de imbolnavire sunt insotite de semne de iritatie meningeala. De retinut ca, semnele si simptomele care apar in cazurile de meningita meningococica, nu pot fi diferentiate clinic, de semnele si simptomele care apar in meningitele de alta etiologie. De asemenea, simptomele intalnite la sugari sunt nespecifice; cel mult ei pot prezenta o fontanela bombata sau usor tensionata. Meningita care debuteaza in cazul  pacientilor varstnici nu prezinta semne specifice; pe masura ce infectia se dezvolta, pacientul prezinta letargie sau chiar coma, paralizii ale nervilor cranieni, hemipareze sau semne neurologice de focar.

4. Manifestari mai putin obisnuite ale infectiilor cu meningococ. 

Printre manifestarile mai putin intalnite, raportate in cazurile de infectie cu meningococ, enumeram: artrita, penumonia, sinuzita, otita medie, conjunctivita, endoftalmia, endocardita, pericardita, uretrita si endometrita.

Cauze meningita meningococica

Infectia meningococica porneste de la nivelul nazofaringelui. Dupa ce s-au instalat la nivelul mucoasei nazofaringelui, patogenii sunt transportati prin celulele epiteliale sub forma unor vacuole de mari dimensiuni, delimitate de membrane. In scurt timp, microorganismele ajung la nivelul submucoasei si al vaselor de sange invecinate. Infectia poate prezenta manifestari subclinice sau poate cauza o simptomatologie abia sesizabila. Dupa ce au patruns in mucoasa, si dupa ce s-au adaptat mediului intern, bacteriile pot patrunde in torentul sanguin. Daca nu sunt distrusi in sange de catre anticorpii serici specifici, de catre factorii complementului sau de catre fagocite, patogenii se vor inmulti conducand astfel la aparitia bacteriemiei. Semnele de boala sistemica apar de regula cu 24 de ore inainte de debutul simptomelor de meningita. Capacitate de inmultire si adaptare a meningococilor este fulminanta, in cateva ore pacientul putand ajunge in stare de soc septic, diateza hemoragia si chiar moarte.

Tratament meningita meningococica

Mortalitatea  in cazurile de boala meningococica este de aproximativ 10%; rata mortalitatii in cazul pacientilor care au prezentat soc septic este de aproape 50%. Punerea unui diagnostic corect si rapid, va avea drept rezultat   scaderea in mod simtitor a  ratei mortalitatii. Toti pacientii care acuza febra ridicata si eruptii cutanate petiseale pot fi considerati ca avand infectie meningococica. Sangele pentru culturi se va recolta mai inainte de inceperea terapiei cu antibiotice; tratamentul va fi pornit inainte de obtinerea rezultatelor de laborator al hemoculturilor; daca individul bolnav este examinat in ambulator, acesta va beneficia de administrarea a 60.000 UI / kg corp, penicilina G, intravenos, mai inainte de a fi internat in spital; penicilina poate fi administrata si pe cale intramusculara, daca nu exista posibilitatea administrarii intravenoase. 

Pornirea terapiei nu trebuie intarziata; sangele pentru insamantarile mediilor de cultura, trebuie recoltat mai devreme  de administrarea dozelor de penicilina. Penicilina G este recunoscuta drept cel mai util chimioterapic in vindecarea bolii meningococice. Alegerea celor mai potrivite antibiotice difera in functie de varsta pacientului, de statusul sistemului imunitar al acestuia, cat si de existenta unor tulpini patogene rezistente, in populatia respectiva. Retinem ca, Streptococcus pneumoniae si Haemophilus influenzae, pot genera un tablou clinic asemanator cu cel din boala meningococica.

Tratamente naturiste pentru Infectii meningococice - Meningita meningococica