Intarzierea in cresterea fetala

Intarzierea in cresterea fetala

Descrierea intarzierii in cresterea fetala

Intarzierea sau retardul de crestere intrauterina apare atunci cand fatul se dezvolta mai incet decat trebuie si nu creste conform graficelor si parametrilor normali. Ea se mai regaseste si sub denumirea de intarziere in crestere fetala (IUGR) si reprezinta a 2-a cauza de moarte perinatala, dupa prematuritate. Intarzierea in cresterea fetala este determinata de intarzierea in cresterea fetala. Acesti copii pot avea greutatea la nastere care se incadreaza in limite normale, insa se considera dismaturi datorita raportului mic intre talie si greutate.

Intarzierea fetala Hipotrofia fetala mai este cunoscuta si sub denumirile de: IUGR - Intrauterine fetal growth retardation sau SGA - Small for gestational age

Sunt multe motive pentru care un bebelus poate fi mai mic decat normal. In multe cazuri, un bebelus care a fost diagnosticat cu RCI pur si simplu este ceva mai mic - se poate ca unul dintre parinti sa fie mic de statura. In alte cazuri, un bebelus pare mai mic in uter si la nastere se dovedeste ca are dimensiuni normale. Dar sunt cazuri in care ceva anume impiedica bebelusul sa creasca asa cum trebuie, iar medicul care asista gravida va incerca sa-si dea seama care este problema.

Talia si greutatea unui nou nascut sunt cei mai importanti indicatori dupa care se calculeaza un indice ponderal care stabileste cu exactitate incadrarea nou nascutului. Greutatea normala la nastere este intre 2500-4100 grame, insa o treime din nascutii cu mai putin de 2800 grame sunt de fapt cu retard in cresterea intrauterina.

Cauzele intarzierii in crestere fetala

Desi unii copii sunt mai mici din cauze genetice - parintii lor sunt mici, cei mai multi dintre copiii mici pentru varsta lor gestationala au aceste dimensiuni ca urmare a problemlelor de crestere fetala care pot sa apara in timpul sarcinii. Multi dintre acesti bebelusi sufera de o afectiune numita restrictie de crestere intrauterina care apare atunci cand fatul nu primeste suficiente substante nutritive si oxigenul necesar pentru cresterea si dezvoltarea normala a organelor si tesuturilor.

Alte cauze ale retardului de crestere fetala: un stil de viata dezorganizat si vicios cum ar fi fumatul, consumul de alcool, abuzul de droguri sau medicamente - anticonsulsive; anormalitati ale placentei sau alte complicatii medicale ale ei - prin placenta fatul primeste atat oxigen, cat si nutrienti pentru a se hrani, astfel, daca ea este prea mica, formata incorect sau incepe sa se desprinda de uter mai devreme - placenta abruptio - ea nu mai functioneaza normal; anumite boli ale mamei - hipertensiune cronica, preeclampsie, boli ale inimii sau rinichilor, anumite tipuri de anemii, diabet in stadiu avansat, boli de coagulare a sangelui sau ale plamanilor; malnutritia - o dieta alimentara precara in sarcina; anormalitati cromozomiale - sindrom Down, anomalii structurale din nastere ca anencefalia etc.; sarcina multipla; anumite infectii care pot fi transmise la fat - toxoplasmoza, sifilis, rubeola etc.

Screeningul si diagnosticarea intarzierii in cresterea fetala

Diagnosticul definitiv nu poate fi stabilit decat dupa nastere. Dar anamneza poate relave istoricul de IUGR, de morti neonatale si/sau prezenta factorilor de risc. In aceste situatii se va face o analiza atenta a corespondentei intre cronologia sarcinii si cresterea fetala.

Masurarea inaltimii uterului (IU) reprezinta o metoda simpla. Utila si in screening, cu conditia sa fie facuta corect. O diferenta in minus de 4 cm, sau mai mult, sugereaza intarzierea cresterii fetale. Intre saptamanile 18 si 30, in medie si in mod normal, IU in cm coincide numarului de saptamani de gestatie.

Sonografia este o alta metoda utila in monitorizarea cresterii fetale. Screeningul rutinier include un examen in perioada 16-20 saptamani, pentru a stabili varsta sarcinii. Rata cresterii va fi evaluata dupa saptamana a 32-a. Cel mai precoce semn al IUGR, detectat ecografic, pare a fi scaderea lichidului amniotic - fapt explicat de reducerea producerii urinei fetale prin scaderea perfuziei renale.

Au fost propusi diferiti parametrii ecografici cu valoare in detectarea anomaliilor cresteriii fetale: diametrul biparietal; raportul circumferintei craniului/circumferinta abdominala - acest raport este, in mod normal, inaintea saptamanii a 32-a, mai mare decat 1, intre 32 si 34 saptamani este 1 si dupa 34 saptamani mai mic decat 1; in IUGR asimetrice raportul este mai mare; circumferinta abdominala; gradul 3 placentar, observat in debutul trimestrului III, a fost corelat cu IUGR; lungimea femurului; raportul lungimea femurului/circumferinta abdominala;

Impreuna cu scaderea volumului lichidului amniotic si cresterea raportului circumferintei craniului/circumferinta abdominala evaluarea sonografica a greutatii fetale este esentiala in detectarea si supravegherea fetilor suspectati de IUGR.

Utilizarea ecografiei pentru stabilirea varstei sarcinii are acuratete maxima in primul trimestru, perioada in care variabilitatea biologica a marimii fatului este redusa.

In trimestrul II si III intervin variatii genetice .

Se considera ca asocierea diametru biparietal/lungime femur este destul de precisa pentru estimarea varstei sarcinii in intervalul 12-20 saptamani. Dupa 20 de saptamani, combinatia circumferinta creniului-lungimea femurului pare mai fiabila.

Diagnosticul IUGR trebuie sa cuprinda si evaluarea starii fatului; pentru aceasta pot fi recomandate urmatoarele teste: cercetarea echilibrului acido-bazic in sangele cordonului ombilical - obtinut prin cordocenteza; profilul biofizic fetal; stress - test; velocimetria Doppler in artera ombilicala;

Tratamentul intazierii in cresterea fetala

Profilaxia este bazata pe analiza factorilor de risc si pe o consultatie prenatala de buna calitate: tratarea diferitelor forme de patologie materna incriminate in etilogia IUGR; adaptarea consultatiei prenatale in raport cu antecedentele semnificative; testarea in scopul descoperirii infectiilor intrauterine si/sau anomaliilor cromozomiale; evaluarea modalitatii desfasurarii nasterii; supravegherea atenta a cazurilor suspecte de IUGR; evitarea - tratarea, altor situatii ce reprezinta factori de risc; evaluarea riscului prematuritatii; stabilirea mimentului nasterii in conditii cat mai favorabile - majoritatea mortilor intrauterine survin dupa saptamana a 36-a;

Tratamentul curativ: nasterea pe cale naturala este riscanta; poate fi recomandata in cazuri favorabile - multipare, col uterin maturat, absenta altro contraindicatii; monitorizarea continua a activitatii cordului fetal; dupa 36 de saptamani, inductia tevaliului poate fi necesara in multe cazuri - cand optiunea este pe cale vaginala;

Operatia cezariana are indicatii largi, printre care: suferinta fetala grava; antecedente grave de IUGR; prezentatia pelvina; indicatii asociate - altele decat IUGR.

Asistenta neonatala impune colaborarea neonatolog - reanimator si consta in reanimarea promta respiratorii, tratamentul hipotermiei, corectarea hipoglicemiei, hipocalcemiei.