Echipa Ekilibrium recomanda:
Apa saracita in deuteriu Qlarivia

Cele mai vandute

Limfedemul

Descriere limfedemul

Limfedemul este acea colectie anormala a unui lichid bogat in proteine-limfa in interstitiu ce se datoreaza defectului in sistemul de drenaj limfatic. Cel mai des intalnit afecteaza extremitatile, dar implica si fata, organele genitale sau trunchiul.
Limfedemul poate fi primar manifestandu-se prin hipoplazie limfatica sau secundar prin obstructia sau ruperea vaselor limfatice. Limfangita se declanseaza cand bacteriile intra prin leziunile pielii si reprezinta infectia vaselor limfatice. Limfangita, de obicei este streptococica determinand erizipel, astfel incat membrul ce este afectat ajunge sa fie rosu si cald, observandu-se ramificatii rosii care se initiaza de la intrarea  patogenului si declansandu-se limfadenopatia. Pielea, uneori poate deveni mai sensibila, rupandu-se, limfedemul prelungit poate rezulta la formarea limfoangiosarcom frecvent postmastectomie si la persoanele afectate cu filarioza.
Limfedemul primar este vizibil, analiza bazandu-se pe edemul caracteristic al tesutului moale. Diagnosticul limfedemului secundar se face prezent dupa examinarea fizica. Testele aditionale se pot folosi atunci cand este descoperit limfedemul secundar. Computer tomograful si rezonanta magnetica sunt identificatori localizatori ai obstructiei limfatice, limfoscintigrafia cu radionuclid cepoate descoperi hipoplazia limfatica sau fluxul limfatic ingreunat. Progresia afectiunii este cuantificata prin marginirea circumferintei membrului, masurarea volumului de apa dizlocat de catre membrul imersat sau folosirea tonometriei pielii si tesutului moale.
Tratamentul limfedemului primar determina reducerea chirurgicala a tesutului moale si reconstructia membrului. Tratamentul limfedemului secundar exprima tratarea cauzei. Unele strategii folosesc pentru mobilizarea fluidului-terapia decongestionanta. Acestea din urma incluzand drenajul limfatic manual, bandaje cepoate conduce la o anumita presiune in membru, exercitii fizice si masajul membrului, inclusive compresia pneumatica intermitenta.
Masurile de prevenire ar fi evitarea caldurii, efectuarea de exercitii viguroase si aplicarea de bandaje compresive pe membrul afectat. Igiena unghiilor si a pielii necesita este foarte importanta, vaccinarea, flebotomia si caterizarea intravenoasa in membrul afectat se evita. Celulita si limfangita se pot vindeca cu antibiotice care sunt satisfacatoare luptand cu organismele gram-pozitive.
Persoanele ce sunt afectate cu limfedem arata ca prognosticul lor depinde de cronicitate, de complicatiile intalnite si de afectiunea care arata limfedemul. Agravarea lifedemului secundar este determinat de dezvoltarea angiosarcomului avand o rata de supravietuire dupa tratament de 24 de luni. Rata de supravietuire la 5 ani este de 10 %. Dezvoltarea celulitei recurente, infectiile bacteriene sau fungice si limfangioadenita sunt alte complicatii ce pot duce la decesul pacientului.

Cauze Limfedemul

Functia normala a limfaticelor este caracterizata de  reintoarcerea poteinelor, lipidelor si a apei de la interstitiu in spatiul intravascular. Deplasarea a 40-50% dintre proteinele serice se face  prin aceasta ruta mereu. Presiunea hidrostatica crescuta a capilarelor arteriale face in asa fel incat fluidul proteic sa ajunga in interstitiu, ducand la cresterea presiunii oncotice.
Hranirea tesuturilor se face cu ajutorul fluidului interstitial normal. Aproximativ 90% din fluidul interstitial normal se transporta la circulatie via capilarele venoase. Restul fluidului,-adica 10% esteformat din proteine cu molecula mare si apa proteinizata ce se intrepatrunde prin forta oncotica, fiind destul de mari pentru a  putea traversa prin capilarele venoase si revenind in circulatie. Presiunea fiind tipic subatmosferica, unde acumularea cantitatilor mari de proteine si apa duc la rezultarea colectarii lor in capilarele limfatice, urmand ca proteinele sa se transporte identic ca si limfa prin multe filtre limfatice din noduli si revenind circulatia venoasa  spre final.
Capacitatea de transport a limfei se micsoreaza la pacientii ce sufera de aceasta afectiune, ducand la depasirea fluidului interstitial si a ratei de redresare limfatica si oprirea proteinelor cu greutate moleculara mare in interstitiu. Acest fenomen se face prezent dupa scaderea cu 80% a intoarcerii limfatice. Limfedemul cu o concentratie de proteine de 1. 0-5. 5 g/mL, comparat cu diferite forme de edem ce determina rezultatul concetratii proteice, ducand la acumularea de apa aditionala.
Fiziopatologia acumularii de limfa se refera la acumularea masiva de lichid interstitial rezultand dilatatia tractelor limfatice ce au ramas functionale si incompetenta valvulara care duc la scurgerea tesutului subcutanat in plexul dermal. Vasele limfatice se dezvolta exagerat, iar trombi fibrinoizi se transporta in lumenul lor obliterind multitudinea canalelor limfatice ce au ramas in urma procesului, astfel formand sunturi limfatice spontane. Nodulii limfatici devenind mai mici si duri, schimbandu-si arhitectura normala.
Interstitiul, proteinele si fluidul acumulat formeaza reactia inflamatorie. Disparitia fibrelor elastice si dezvoltarea tesutului fibros conduce la cresterea desfasurarii macrofagelor. Fibroblastele sunt transportate in interstitiu si inmagazinand colagen rezultand transformarea edemului initial pufos in unul maro si dur.Limfedemul este cauza sistemului limfatic compromis care retine sau diminueaza revenirea limfei. Hipoplazia, aplazia limfaticelor periferice sau incompetenta valvulara pot fi rezultatul insuficientei limfedemului primar. In limfedemul secundar drenajul limfatic este dezechilibrat de un blocaj desfasurat in nodulii limfatici sau prin dislocarea limfaticelor locale ca urmare a atacurilor recurente de limfangita, neoplasme, obezitate sau interventiilor chirurgicale. Insuficienta drenajului limfei, cu edem interstitial si cresterea in volum a zonei afectate influenteaza rezultatul final.
Limfedemul cronic indica infectarea si fisurarea epidermului, ajutand ca bacteriilor sa se regaseasca in interior si sa colonizeze locul. Cu ajutorul limfedem cronic este rezultat elefantiazisul verucos.
Cercetatorii sustin ca proteinele din limfa zonelor ce sunt afectate sunt modificate de limfedemul cronic, rezultand scaderea nivelului de alfa-globuline si marirea fractiei albumina-globulina. Pentru diminuarea supravegherii imune si prevenirea detectiei precoce a antigenelor tumorale specific au fost rezultate de modificarea proteinelor si incetinirea deplasarii la tesutul limfoid.Repetarea procesului de ulcerare si vindecare poate ajuta proliferarea keratinocitelor si transformarea neoplazica.


 

Tratamente naturiste pentru Limfedemul