Echipa Ekilibrium recomanda:
Para Clark Kit

Produs recomandat

Litiaza renala

Descrierea litazei renale

Aparatul renourinar este format din doi rinichi, in care are loc formarea urinii, uretere care transporta urina de la rinichi la vezica urinara, vezica urinara unde urina este stocata temporar si uretra, prin care aceasta este eliminata in exterior. Litiaza renala este reprezentata de prezenta unor bucati solide de minerale cristalizate - calculi renali, care se formeza la nivelul rinichilor. Dimensiunea lor variaza, putand fi de marimea unui bob de nisip sau cat o perla.

Cele mai multe pietre la rinichi sunt eliminate din organism, fara ajutorul unui tratament. Dar, uneori, se pot fixa la nivelul tractului urinar, unde pot bloca fluxul de urina si provoca dureri.

Pietrele la rinichi sunt o cauza comuna de sange in urina (hematurie) si, uneori, severe dureri in zona abdominala sau in zona inghinala.

Atunci cand pietrele sunt situate in tractul urinar, boala este numita urolitiaza, in timp ce nefrolitiaza se refera la pietre aparute la rinichi, iar ureterolitiaza se refera la pietrele depuse in ureter.

Cand piatra este localizata in rinichi, provoaca rareori probleme, dar atunci cand aluneca spre ureter, aceasta actioneaza ca un baraj. Pe masura ce rinichii continua sa functioneze si sa produca urina, presiunea se acumuleaza in spatele calculilor si provoaca umflarea rinichilor.

Diagnosticul de litiaza renala

Pe langa manifestarile clinice prezentate anterior sunt necesare urmatoarele investigatiile paraclinice: sumarul de urina - analiza microscopica a urinei si alte investigatii biochimice - analize ale sangelui.  Ecografia - metoda imagistica neinvaziva ce se poate realiza si in timpul colicii nefretice si afirma prezenta si sediul litiazei.

Radiografia reno-vezicala simpla (RRVS) - investigatie necesara pentru certitudinea diagnosticului; ofera informatii despre marimea si pozitia calculului, rasunetul litiazei asupra rinichiului, functia renala si conturul rinichiului. Este utila doar in cazul calculilor radioopaci. Calculii radiotransparenti nu pot fi vizualizati prin radiografie simpla.

Urografia intravenoasa - presupune injectarea intravenoasa de substante speciale de contrast care ajungand in rinichi se elimina, opacifiind caile urinare - cai intrarenale, ureter si vezica; nu se efectueaza in colica si se interpreteaza in comparatie cu RRVS.

Tomografia computerizata spirala este o alta modalitatea imagistica utilizata in colica nefretica. Are avantajul de a fi rapida, dar costul ridicat al investigatiei face ca aceasta sa nu fie utilizata des.

 Cauzele alitazei urinare

Cei mai multi calculi renali sunt alcatuiti din calciu si apar atunci cand nivelul acestuia in urina este mare. Cauzele pentru aparitia litiazei renale sunt variate:

Dieta: alimentatia bogata in oxalati (proveniti din produse precum: legume verzi, ciocolata, nuci) si in alimente care contin calciu, maresc riscul de a dezvolta calculi renali, cu atat mai mult in cazul persoanelor care sunt predispuse genetic la aceasta afectiune.

Factorii ereditari: unele persoane sunt mai predispuse la aparitia calculilor renali, decat altele. Predispozitia la nivelurile ridicate de calciu din urina pot fi transmise din generatie in generatie. De asemenea, unele boli ereditare rare, ii pot predispune pe unii oameni la aparitia litiazei renale.

Amplasarea geografica: un climat cu temperaturi ridicate, combinate cu aportul slab de lichide ii poate determina pe oameni sa sufere de dezhidratare, urina devenind tot mai concentrata, permitand astfel produselor chimice sa formeze mai usor calculi renali.

Alte afecțiuni: unele boli cronice sunt asociate cu formarea de pietre la rinichi, inclusiv fibroza chistica, acidoza tubulara renala, precum si anumite boli inflamatorii intestinale. Diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala sunt, de asemenea, asociate cu un risc crescut de a dezvolta pietre la rinichi.

Simptomele litiazei urinare

Calculi pot ramane in organism sau pot fi eliminati prin tractul urinar.

Eliminarea calculilor prezinta, de obicei, urmatoarele simptome: asimptomatic (unii pacienti nu prezinta niciun fel de semne la eliminarea calculior, de obicei acest lucru se intampla cand  pietrele sunt de dimensiuni mici, pana la 5 mm diametru),  dificultati in urinare, sange in urina, aparitia brusca a durerii (crampe abdominale, in zona inghinala sau dureri in zona lombara), greata si senzatie de voma, febra si transpiratie, oboseala generala, diaree sau constipatie

Diagnosticul litiazei urinare

Diagnosticul de litiaza renala este confirmat atunci cand simptomele tipice sunt remarcate precum si atunci cand alte cauze ale durerii abdominale sunt excluse.

Medicul specialist va poate recomanda: o tomografia computerizata fara substanta de contrast.  Aceasta poate detecta o piatra, locatia sa, dimensiunea, precum si daca aceasta este cauza principala a dilatarii ureterului si a inflamarii rinichilor. Tomografia poate face evaluarea si altor organe din corp, inclusiv a vezicii biliare, a ficatului, pancreasului sau a intestinelor.

Ecografia renala este un alt mod de a detecta calculii la rinichi. Este utila mai ales atunci cand riscul de radiatii al unei scanari CT nu este recomandat (de exemplu, in cazul in care o femeie este insarcinata). Urocultura si sumarul de urina. Este determinata o eventuala infectie a tractului urinar, masurandu-se in acelasi timp si nivelul ph-ului. Radiografia abdominala. Prin acest procedeu se pot identifica eventualii calculi renali sau daca acestia nu exista, sursa durerii. Analizele biochimice. Acestea masoara functia renala si sunt efectuate, uneori, ca si examene de rutina.

Tratamentul litiazei urinare

Tratamentul litiazei renale depinde in principal de marimea calculilor eliminati din organism. In cazul calculilor mici (de 5 mm), eliminarea se poate face fara tratament, doar printr-un consum substantial de apa (2,3 litri). O piatra de 4 mm are o sansa de trecere de 80% in timp ce o piatra de 6 mm are o sansa de 20%. Pietrele mai mari de 9 mm-10 mm, rareori trec fara un tratament specific.

Pot fi administrate analgezice pentru reducerea durerilor (acetaminofen), pana la eliminarea calculului. Calculii prea mari, cei care provoaca dureri violente, infectii sau hemoragii trebuie pulverizati in fragmente mici sau extrasi chirurgical.

Pulverizarea sau extragerea calculilor se poate realize prin diferite tehnici:  Litotripsia (litotritia) extracorporala – interventie ce utilizeaza unde de soc produse pe piele si orientate direct catre calcul, pulverizeaza calculul in fragmente mici ce pot fi eliminate de catre sistemul urinar. Nefrolitotomie percutanata – tehnica utilizata atunci cand calculul este prea mare sau pozitionat astfel incat nu poate fi degradat prin litotripsie extracorporala. Se efectueaza prin introducerea, printr-o incizie, a unui tub de observatie si a unui instrument numit nefroscop in rinichi. Cu ajutorul nefroscopului se extrage calculul. Daca acesta este prea mare, el poate fi pulverizat cu ajutorul unei laser sau a energiei electrice. Ureteroscopia– operatie necesara pentru extragerea calculilor localizati in uretere. Consta in introducerea unei sonde (sau ureteroscop) in vezica prin uretra si ghidat apoi pana la uretera. Calculii sunt apoi fragmentati sau extrasi intregi. Aceasta tehnica poate afecta ureterele.

Tratamente naturiste pentru Litiaza renala