Echipa Ekilibrium recomanda:
Bioharmonex

Mielodisplazia

Descriere mielodisplazia

Mielodisplazia reprezintă totalitatea bolilor caracterizate prin prezenta celulelor-suse anormale in maduva osoasa. Mielodisplazia sau sindromul mielodisplazic (SMD) reprezinta un grup de afectiuni ale maduvei osoase sau ale celulelor stem hematopoietice si presupune producerea insuficienta a unuia sau mai multor tipuri de celule sagvine, din cauza unei disfunctii a maduvei osoase.

Mielodisplazia poate fi primara (in absenta unei expuneri) sau secundara unui tratament agresiv de chimioterapie sau radioterapie. Mielodisplazia primara are un prognostic mai favorabil decat cea secundara. Mielodisplazia se caracterizeaza prin numarul scazut de globule rosii (anemie), de globule albe (leucopenie) cu predispozitie spre infectii si de trombocite (trombocitopenie).

Este considerata o afectiune premaligna, la un grup de pacienti evoluand frecvent spre leucemie acuta mieloida (LAM).

Mielodisplazia afecteaza cu precadere subiectii varstnici, media de varsta in momentul diagnosticarii fiind de 70 ani. La adulti, intre 8 si 10% din cazuri survin peste varsta de 50 ani.

Tipuri de SMD:

-    anemie refractara – se caracterizeaza prin numarul scazut de globule rosii, in timp ce numarul de globule albe si de trombocite este normal

-    anemie refractara cu sideroblasti inelari – se deosebeste de anemia refractara prin faptul ca globulele rosii existente contin o cantitate excesiva de fier (sideroblasti inelari)

-    anemie refractara cu exces de blasti – toate cele trei tipuri de celule sangvine (globule rosii, globule albe si trombocite) sunt deficitare si au un aspect anormal atunci cand sunt examinate la microscop

-    anemie refractara cu exces de blasti in transformare

-    leucemie mielomonocitara cronica

-    leucemie mielomonocitara cronica in transformare   Rata de supravietuire variaza de la 6 luni la cativa ani in functie de subtipul de SMD.

Decesul survine ca urmare a hemoragiilor sau infectiilor. Evolutia in leucemie acuta mieloida (LAM) are loc in 40% din cazuri, cu un prognostic nefavorabil.   Tratamentul se axeaza in general pe reducerea sau prevenirea complicatiilor. Tinerii care sufera de mielodisplazie si a caror stare de sanatate este in general buna pot fi candidati pentru un transplant de maduva osoasa, care poate prelungi viata.

Semnele si simptomele mielodisplaziei

 Scaderea numarului de celule in sange determina aparitia urmatoarelor semne si simptome:

- anemie cronica;

- dispnee sau dificultate in respiratie;

- tegumente si mucoase palide;

- tahicardie (cresterea frecventei cordului) la eforturi mici si la repaus;

- febra;

- artrita  (inflamarea articulatiilor);

- scaderea numarului de globule albe (neutrofile, limfocite) predispune la infectii recurente si severe;

- sangerari frecvente;

- echimoze  (vanatai)

Cauze mielodisplazia

Majoritatea sindroamelor mielodisplazice sunt de etiologie necunoscuta. Atunci cand cauza este cunoscuta, vorbim de mielodisplazie secundara, mai dificil de tratat decat sindroamele fara o cauza identificata (primare).
Tratamentele anticanceroase
Probabil cea mai sigura cauza a sindroamelor mielodisplazice este tratamentul cu anumite medicamente anticanceroase (chimioterapie). Aceste medicamente sunt toxice pentru maduva osoasa si sunt uneori asociate cu radioterapia.
Majoritatea cazurilor de mielodisplazie secundara survin in urma tratamentelor pentru limfomul non – Hodgkin, boala Hodgkin  si leucemie acuta limfoida (LAL), dar pot surveni si in urma chimioterapiei pentru alte cancere (mamar, pulmonar, intestinal, genital). In plus, sindroamele mielodisplazice pot afecta pacientii cu transplant de celule stem, datorita dozelor ridicate de medicamente citostatice administrate inaintea efectuarii transplantului.
Toxinele din mediu
Expunerea la o cantitate mare de radiatii ionizante si la unele substante chimice (benzen) pot constitui cauze ale sindroamelor mielodisplazice. Benzenul, o substanta cu larga utilizare in industria chimica, se gaseste in benzina, produsele pentru ingrijirea mobilei, detergenti, fumul de tigara si uneori in apele contaminate. Unele studii indica o legatura intre sindroamele mielodisplazice si expunerea pe termen lung la metale grele, pesticide, ierbicide si ingrasamintele chimice.

Factori de risc mielodisplazia

Pe langa tratamentele cu anumite medicamente citostatice si expunerea la doze ridicate de radiatii sau de substante chimice, urmatorii factori pot creste riscul aparitiei sindroamelor mielodisplazice :
-    Varsta
Majoritatea sindroamelor mielodisplazice survin dupa 60 ani, deseori in al 7-lea sau al 8-lea deceniu al vietii. In schimb, SMD este rar la copii si la adultii tineri, desi incidenta bolii este in crestere, pe masura ce tot mai multi tineri urmeaza tratamente cu medicamente citostatice.
-    Sexul
Incidenta mielodisplaziei este usor mai crescuta in randul barbatilor decat al femeilor.
-    Tabagismul
Intrucat benzenul si alte substante cancerigene din tigari sunt absorbite in sange, ele pot afecta maduva osoasa si celulele sangvine. Oamenii de stiinta nu au stabilit inca daca fumatul pasiv are un efect similar.
-    Unele boli congenitale
Anemia Fanconi, o afectiune genetica rara, creste riscul survenirii sindroamelor mielodisplazice. Copiii cu alte anomalii congenitale, printre care sindromul Down, prezinta de asemenea un risc crescut de aparitie a afectiunilor maduvei osoase.

Tratament mielodisplazia

Mielodisplazia beneficiaza de tratament, de cele mai multe ori paliativ, cu transfuzii de masa eritrocitara (in anemia simptomatica) si uneori de masa trombocitara, pentru a completa necesarul celular al sangelui.

Terapia mai include, pe langa transfuzia de eritrocite si trombocite, eritropoetina (hormon produs in mod natural de catre rinichi care stimuleaza dezvoltarea celulelor rosii din maduva osoasa) si agenti dememtilanti.

Pentru persoanele tinere afectate de sindromul mielodisplazic tratamentul este curativ, prin transplant de celule stem.  

Tratamente naturiste pentru Mielodisplazia