Contactati-ne:
0724.885.715
0724.885.715
0730.514.767
 
Cosul tau (0 produse)
Nu aveti niciun produs in cos.
 


Reduceri Newsletter Ajutor
   
Ekilibrium logo
home   •Clasificare produse   •Stiri   •Video   Oferte speciale    
Contact
Semiologia esofagului Semiologia esofagului
Semiologia esofagului Simptomele fimctionale constatu in disfagie, dureri si regurgitare - complex
Mai mult...
Ischemia arteriala cronica Ischemia arteriala cronica
Ischemia arteriala cronica Apare in arteroscleroza obliteranta a membrelor pelviene, in trombangei
Mai mult...
Comanda rapida    
Pachete
Cosmetice Bio
Produse
APARATE
Clasificare Produse
CARTI, CD-uri, DVD-uri
Igiena Personala
Tratamente
Produse pentru femei
Produse pentru slabit
Produse Bio
Pentru Copii
Produse Barbati
REGIM DE INGRASARE
Bucatarie
Diverse
Aparatura medicala
Dispozitive
Electrocasnice
Apicole
Sport
Ceaiuri
Unguente
Antistres
Uleiuri
Siropuri
Imunitate
Cosmetice
Love Sex
Mese de masaj


A B C D E F G H I K L M N O P R S T U V X Y Z

Ototoxicitatea

Descrierea ototoxicitatii:

Ototoxicitatea este lezarea urechii indeosebi a cohleei, a nervului auditiv si cateodata a sistemului vestibular de catre o toxina. Ea este produsa de tratamentele medicamentoase. Exista drogurile ototoxice care au in compozitia lor antibiotice cum sunt aminoglicozidele, diureticele de ansa  furosemid si agentii chimioterapici pe baza de platina cum este cisplatinul. De asemenea unele antiinflamatoare nesteroidiene cum este meloxicamul s-au dovedit a fi ototoxice. Aceste substante pot provoca surditatea senzoneurala, dezechilibrul sau ambele. Acestea pot fi reversibile si temporare sau ireversibile si permanente.
Fiecare medicament ce are capacitatea de a determina reactii toxice la structurile din urechea interna, incluzand cohlea, vestibule, canale semicirculare si otoliti este considerat ototoxic. Daca se distrug prin intermediul medicamentelor aceste structuri ale sistemului auditiv si de echilibru provoaca surditate, tinnitus si ameteli.
Ototoxicitatea a devenit principala preocupare a medicilor din momentul descoperirii streptomicinei in anii '40. Streptomicina era folosita cu mare succes in tratamentul tuberculozei, insa un mare numar de  pacienti tratati au fost descoperiti mai tarziu cu disfunctie cohleara si vestibulara ireversibila.  In ziua de azi multe dintre produsele farmaceutice s-au dovedit a avea efecte toxice asupra sistemului cohleovestibular. Lista cuprinde aminoglicozide si alte antibiotice, agentii antineoplasici pe baza de platinum, salicilatii, quinina si diureticele de ansa.
Ototoxicitatea este asociata tipic cu pierderea auzului senzoroneurala bilateral pentru frecvente inalte si tinnitus. Surditatea poate fi temporara dar este de obicei ireversibila la majoritatea agentilor. Inceputul nu poate fi prevazut, iar surditatea marcata poate sa apara numai dupa o singura doza. Mai mult surditatea poate sa fie silentioasa cateva saptamini sau luni de la terminarea terapiei. De asemenea leziunile vestibulare sunt un efect advers important al aminoglicozidelor si pot sa apara devreme cu nistagmus positional. Daca toxicitatea vestibulara este intr-o forma mai grava, ea poate duce la dezechilibru si oscilopsie.
Surditatea permanenta sau tulburarile de echilibru cauzate de drogurile ototoxice pot avea consecinte de comunicatie, sociale si educationale serioase. Cu toate ca aceste droguri prezinta si beneficii, ele trebuie puse foarte bine in balanta cu potentialele riscuri, iar medicatia alternativa trebuie luata in considerare. Preventia este foarte importanta, fiindca mare parte a cazurilor de surditate sunt ireversibile. Nu s-a descoperit inca nici un tratament si nici o terapie valabila pentru a reface auzul. Amplificarea poate fi singurul tratament .

Ototoxicitatea la aminoglicozide:

Aminoglicozidele sunt antibiotice bactericide ce sunt legate de ribozomul 30S si inhiba sinteza proteica bacteriana. Ele sunt singurele dintre agenti, active impotriva bacililor gram-negativi si a stafilococilor. Cu toate ca efectele ototoxice ale aminoglicozidelor sunt bine cunoscute si studiate, aceasta clasa de medicamente este inca foarte des folosita astazi. Pot fi combinate cu penicilina in endocardita stafilococica, streptococica si mai ales cea enterococica. Un aminoglicozid trebuie intotdeauna asociat cu un betalactam cind se trateaza infectii cu Pseudomonas aeruginosa. Unii dintre pacienti ca si cei cu fibroza chistica, disfunctie imuna si unele boli infectioase sunt tratati cu aceasta clasa de antibiotice.
Dintre toate drogurile ototoxice, aminoglicozidele sunt cele mai vestibulotoxice cu toate ca difera mult in efectele asupra sistemului vestibular si cohlear. Dintre antibiotice cum sunt kanamicina, neomicina, amicacina si dihidrostreptomicina sunt preferential cohleotoxice. Gentamicina afecteaza sistemele cohlear si vestibular. Streptomicina, tobramicina si netilmicina sunt primar vestibulotoxice.


Cauzele ototoxicitatii:
Toxicitatea aminoglicozidelor ataca mai ales sistemul cohlear si cel renal, insa nu exista un grad de corelare intre cele doua sisteme. Toxicitatea cohleara provoaca surditate la frecvente inalte si este secundara distrugerii celulelor din organul lui Corti, predominant de la turnul bazal al cohleei.
Apoptoza este mecanismul principal al mortii celulare si este mediat de cascada mitocondriala mediata intrinsic. Aminoglicozidele interactioneaza cu metale cum ar fi fierul si cuprul si formeaza radicali liberi de oxigen.
Factori de risc:
Unii factori pot predispune unele persoane la ototoxicitate. ototoxicitatea apare cu precadere cand se iau doze mari, cand exista nivel ridicat in sange sau terapia este de lunga durata. Alti factori de risc cuprind varsta inaintata, insuficienta renala, problemele de auz preexistente, istoric familial de ototoxicitate si cei care primesc diuretice de ansa sau alte medicamente ototoxice.
Exista o predispozitie genetica ce creaza o alterare in sinteza proteica mitocondriala.


Simptomele ototoxicitatii:
Din punct de vadere clinic leziunile acute cohleare se pot prezenta ca tinnitus. Surditatea timpurie poate exista fara sa fie recunoscuta de catre pacient si se manifesta initial ca o crestere a problemelor de auz la frecvente inalte. Odata cu inaintarea problemei, frecventele mici pentru vorbit sunt afectate iar pacientul poate deveni surd profund daca drogul este continuat. Daca acesta este oprit din timp leziunile viitoare pot fi prevenite iar recuperarea partiala a auzului poate fi posibila. Totusi pierderea este ireversibila.
Simptomele toxicitatii vestibulare includ dezechilibrul si simptome vizuale. Acest dezechilibru este agravat in intuneric sau in situatii in care mersul este pe teren nesigur. Vertijul este neobisnuit. Simptomele vizuale denumite oscilopsie apar doar cand se misca capul. Miscarile repezi ale capului sunt asociate cu incetosarea tranzitorie a vederii. Nistagmusul poate fi present ca semn precoce.

Preventia ototoxicitatii la aminoglicozide cuprinde monitorizarea atenta a nivelelor serice ale medicamentului si a functiei renale precum si evaluari ale auzului inainte, in timpul si dupa terapie. Administrarea zilnica scade incidenta ototoxicitatii si trebuie luata in considerare. Se vor identifica pacientii cu risc ridicat si se vor selecta alte antibiotice pentru acestia. Deoarece aminoglicozidele raman in cohlee mult timp dupa terapie pacientii vor trebui sa evite locurile cu zgomot pentru 6 luni de la terminarea terapiei deoarece raman succeptibili la surditatea indusa de zgomot.
S-au descoperit unii agenti promitatori in prevenirea ototoxicitatii: vitamina E, ginkgo biloba, acidul alfa lipoic.

Ototoxicitatea la macrolide:

Eritromicina este considerat un medicament sigur. Cazurile de ototoxicitate sunt rare si asociate cu nefropatii, hepatopatii, administrare intravenoasa si doze mari. Debutul este la 3 zile de la inceperea tratamentului. Sunt afectate mai ales frecventele pe care se vorbeste decat cele inalte. Efectele sunt de obicei reversibile.
Azitromicina si claritromicina sunt macrolide noi. Noile studii arata ca ar putea avea efecte ototoxice. Rapoartele sunt inca sporadice.

Ototoxicitate la vancomicina:

Vancomicina este un antibiotic glicopeptid folosit datorita eficacitatii sale asupra infectiilor stafilococice meticilin-rezistente. Sunt prezente cateva rapoarte despre tinnitus la pacientii cu nivele ridicate in ser atribuite insuficeintei renale si la cei cu terapie aminoglicozidica concomitenta. Ototoxicitatea este reversibila. Nici un studiu nu demonstreaza ototoxicitate la vancomicina administrate singura in doze terapeutice.

Ototoxicitatea la diureticele de ansa:

Diureticele de ansa au efecte terapeutice asupra ansei lui Henle. Aceasta clasa de medicamente cuprinde cateva grupuri chimice diferite incluzand sulfonamidele, derivatii de acid fenoxiacetic si compusii heterociclici. Ele sunt folosite pentru a trata insuficienta cardiac congestive, insuficienta renala, ciroza si hipertensiunea. Cele mai eficiente si folosite diuretice si care determina experimental ototoxicitate cuprind: torsemida, azosemida, ozolinona, indacrinona si piretanid.
Ototoxicitatea dezvoltate de acidul etacrinic pare a se dezvolta mai gradat si necesita mai mult timp pentru a se remite decat cea cauzata de furosemid sau bumetanida. Ototoxicitatea atribuita acestui grup de medicamente este de obicei autolimitanta si reversibila la pacientii adulti desi surditatea ireversibila a fost raportata la nou-nascuti.
Statistic s-a aratat ca ototoxicitatea apare la 7% dintre pacienti. Depinde de doza, rata de infuzie, istoric de insuficienta renala si coadministrarea de alti agenti ototoxici.


Simptome:
In functie de diuretic pacientii acuza istoric de surditate imediat dupa administrarea agentului. Se plang de tinnitus si dezechilibru, totusi aceste simptome sunt mai rare si pot apare fara surditate. Unii pacienti pot acuza surditate permanenta mai ales cei cu insuficienta renala, doze mari sau cu terapie cu aminoglicozide concomitenta.
Preventia consta din administrarea celor mai mici doze posibile pentru a obtine efectul dorit evitand rata de infuzie rapida. Factorii de risc asociati cu administrarea acestor droguri necesita investigare, incluzind coadministrarea altor droguri ototoxice si istoric de insuficienta renala.

Ototoxicitate la agentii antineoplazici:

Agentii antineoplazici cel mai adesea asociati cu ototoxicitatea sunt compusii pe baza de platina-cisplatinul si mai putin carboplatinul. Acestia sunt folositi in cancerele ginecologice, pulmonare, ale sistemului nervos central, capului si gatului si testiculare. Antineoplazicele sunt agenti alkilanti nonspecific care se insera in helixul AND al celulei intrerupand replicarea.
Cisplatina este distribuita larg in concentratii mari in rinichi, ficat si prostate. Se leaga ireversibil de proteinele din plasma si poate fi detectata pana la 6 luni dupa terminarea terapiei. Carboplatinul nu se leaga de protein si este curatat mai repede de rinichi. Doza si eficacitatea acestuia sunt limitate de efectele adverse. Determina ototoxicitate la doze foarte mari.

Incidenta si severitatea ototoxicitatii depind de doza, rata de infuzie si numar de cicluri, status renal si coadministrarea altor ototoxice. Sunt ridicate la populatia pediatrica si la pacientii care primesc radioterapie a capului si gatului. Unele studii descriu o surditate de 61% la copii cu chimioterapie pe baza de platina.


Simptome:


Pacientii cu acest tip de ototoxicitate acuza tinnitus si surditate subiectiva. Surditatea asociata cu cisplatina este bilateral, senzoneurala, ireversibila si progresiva. Auzul la frecvente inalte este afectat primul, dar surditatea apare abia la cateva zile sau luni dupa ultima doza. Surditatea severa poate apare si dupa o singura doza.

Pacientul trebuie sa evite zonele cu mult zgomot pentru 6 luni de la terminarea tratamentului. Se va efectua audiograma inainte si dupa tratament. Studiile recente arata ca tocoferolul, un derivate de vitamina E, D metionina, salicilatii, chelatori fierici, N acetil-cisteina, caspaza si inhibitorii calpainei sunt folositori in preventie.

Ototoxicitatea la salicilati:

Acidul acetisalicilic cunoscut drept aspirina este folosit larg pentru efectele sale antiinflamatorii, antipiretice si analgezice. Este un inhibitor al agregarii plachetare folosit pentru a trata pacientii cu istoric de atac ischemic tranzitor, angina instabila si infarct miocardic.

Aspirina intra rapid in cohlee si nivelele perilimfei paralele cu cele serice. Nivelele ridicate produc tinnitus si surditate reversibila senzoneurala. Incidenta surditatii este de 1% si este observata mai ales la pacientii batrani, chiar si la doze mici. Factor de risc este deshidratarea.
Simptome:
Tinnitus este cel mai comun efect advers al salicilatilor. Alte efecte adverse cuprind surditatea, greata, varsaturile, cefaleea, confuzia, tahicardia si tahipneea. Surditatea este usoara-moderata si bilateral simetrica. Recuperarea necesita 24-72 de ore dupa incetarea medicamentului.


Promotiile saptamanii

CELE MAI VANDUTE
Tinctura coaja nuca neagra
Cele mai vandute
Tinctura coaja Nuca ...
Pret: 145 Ron
candyclear5
Cele mai vandute
CandyClear5
Pret: 290 Ron
Cuisoare
Cele mai vandute
Cuisoare
Pret: 76 Ron
Tratament complet pentru detoxifierea organismului (Tratament Hulda Clark si Zapper)
Cele mai vandute
Tratament complet pe...
Pret: 765 Ron
Tratament detoxifiant si deparazitar pentru 18 zile (Pachet Hulda Clark)
Cele mai vandute
Tratament detoxifian...
Pret: 260 Ron



 


Suport
Home
Despre noi
Parteneri
Promotii
Contact
Info
Adauga link
Cadouri
Creare cont
Cum Comand
Cum platesc
Detalii privind activare cookies
Este ziua ta
Garantie
In cat timp ajunge comanda
Informare cookies
Livrare si returnare
Lucky13
Reclame
Returnarea Produselor
Sugestii si reclamatii
Termeni si conditii
Dictionare
Dictionar plante
Dictionar analize
Dictionar simptome
Dictionar parazitologie
Dictionar medical
Dictionar afectiuni
Dictionar prospecte medicamente
Dictionar leacuri babesti
Unitati medicale
Facebook Ekilibrium.ro Google+ Ekilibrium.ro Twitter Ekilibrium.ro YouTube Ekilibrium.ro Blog Ekilibrium.ro RSS Ekilibrium.ro
 
ANPC    
 
Inchide bara