Pericardita constrictiva
Pericardita constrictiva reprezinta reducerea elasticitatii sau indurarea pericardului, un sac epitelial care acopera la exterior inima, prin calcificari sau adeziuni ale foitelor acestuia. Pericardita constrictiva impiedica umplerea camerelor cardiace cu singe. Simptomele pot include intoleranta la exercitii, insuficienta hepatica, dispnee si insuficienta renala.
Pacientii raspund dramatic la pericardiectomia chirurgicala completa daca aceasta este efectuata precoce in evolutia bolii. Elementele anatomice descoperite cuprind calcificari si ingrosarea pericardului, dar cel mai important element este umplerea anormala cardiaca. Severitatea menifestarilor clinice se coreleaza cel mai bine cu elementele monitorizarii dinamice ale fluxului sanguin. Datorita acestor modificari spatiul dintre cele doua foite pericardice este obliterat. Reintoarcerea venoasa la inima devine limitata iar umplerea ventriculara este scazuta. Simptomele constau in insuficienta cardiaca congestiva, mai ales insuficienta cardiaca dreapta ca rezultat a imposibilitatii inimii de a creste volumul bataie. Debitul cardiac devine progresiv scazut mai intii in efort apoi in repaus. Functia sistolica este rar afectata inainte de finalul bolii, mai ales prin procesele infiltrative care afecteaza miocardul, atrofia sau fibroza miocardului prin pericardul adiacent afectat.
Pericardita constrictiva este mai prevalenta la adulti, rara la copii la care pericardul extensibil, subtire devine inflamat, ingrosat si fuzionat.
Boala restrictiva mimeaza modelul fiziologic al bolii constrictive. Amiloidoza nu determina pericardita constrictiva dar determina boala restrictiva cardiaca care mimeaza tablul clinic, imagistica si alterarile fiziologice ale pericarditei constrictive.
Pericardita constrictiva este fatala la pacientii cu simptome avansate. Riscul de mortalitate este crescut la cei cu simptome avansate. Cind pericardita constrictiva este descoperita in stadiile initiale este necesara interventia chirurgicala. Decesul in timpul operatiei este cauzat de dilatatia acuta a camerelor cardiace dupa ce a fost inlaturata constrictia. Rezolutia completa a simptomelor apare la 50% dintre pacienti. Aproximativ 10% dintre acestia ramin cu insuficienta cardiaca simptomatica persistenta si prognostic negativ, mai ales cind este prezenta disfunctia miocardica reziduala. Pacientii pot experimenta insuficienta hepatica si ascita masiva.
Supravietuirea pe termen lung dupa pericardiectomie depinde de cauza de baza a bolii. Dintre cele mai frecvente cauze, pericardita idiopatica are cel mai bun prognostic-88% supravietuitori la 7 ani, urmata de constrictia prin chirurgie toracica-66% la 7 ani. Prognosticul cel mai negativ dupa pericardiectomie este pentru postiradiere-27% la 7 ani. Factorii de predictie negativa pentru pericardiectomie cuprind functie renala alterata, hipertensiune pulmonara, insuficienta cardiaca sistolica, hiponatriemie si virsta avansata.
Similar cu alte bolii care au fost predominant infectioase la origine spectrul clinic al pericarditei constrictive s-a modificat in ultimii ani. Aproximativ 9% dintre pacientii cu pericardita acuta dezvolta pericardita constrictiva. Frecventa reala a bolii este dependenta de incidenta cauzelor specifice ale pericarditei.
Patogenie
Pericardul normal este compus din 2 straturi: pericardul fibros parietal si pericardul visceral neted. Intre cele doua straturi exista o cantitate de lichid de 50 ml care minimizeaza frictiunea in contractia cardiaca.
Pericardul ingrosat fibrotic indiferent de cauza impiedica miscarea normala cardiaca, umplerea diastolica. Spatiul dintre foitele pericardice se oblitereaza. Calcificarea poate contribui la indurarea pericardului. Un pericard ingrosat determina egalizarea presiunilor de umplere si a celei pulmonare. Presiunea venoasa crescuta determina o umplere precoce rapida care este blocata brusc de pericardul nonexpandabil.
Venografia jugulara arata o unda Y descendenta proeminenta si unda X proeminenta. Pericardul ingrosat blocheaza camerele cardiace fata de modificarile presionale intratoracice. Simptomele apar ca rezultat a presiunii venoase crescute (ascita, edem), congestiei pulmonare (dispnea) si a devitului cardiac redus (oboseala, tahicardia, hipotensiunea) .
La persoanele sanatoase precum si la cei cu disfunctie sistolica, complianta normala a pericardului permite transmiterea presiunilor intratoracice dea lungul pericardului. In timpul inspiratiei presiunea atriala stinga scade datorita scaderii presiunilor intratoracice. Complianta normala a pericardului determina si scaderea presiunii ventriculare stingi. Umplerea ventriculara este nemodificata in timpul ciclului respirator.
In pericardita constrictiva pericardul este rigid si nu transmite modificarile presionale intratoracice la camerele cardiace. In timpul inspiratiei presiunea diastolica ventriculara stinga nu se modifica iar umplerea ventriculara este normala. Ventriculul drept se poate umple mai mult in timpul inspiratiei datorita volumului pericardic fix si a umplerii ventriculare stingi blocate. Procesul fiziologic opus intervine in timpul expiratiei cu amelioarea umplerii ventriculare stingi, velocitati crescute la nivelul valvei mitrale, umplere defectuoasa a ventriculului drept si velocitati Doppler diminuate la valva tricuspida.
Cauze si factori de risc
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament |