Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea
Peritonita
Descriere peritonia:
Denumim cavitatea peritoneala o cantitate mica de lichid seros intraperitoneal, ce are in coninut in special albumine si leucocite mononucleare. Cavitatea peritoneala este divizata, iar mezocolonul transvers o divide in cavitate superioara si cavitate inferioara. Exista doua foite peritoneale care limiteaza cavitatea peritoneala, una parietala si una viscerala. Lichidul seros parietal permite drenarea fluidului intraperitoneal, proprietate ce sta la baza efectuarii dializei peritoneale. Pancreasul, duodenul, colonul ascendent, colonul descendent si rinichii se numara printre structurile retroperitoneale. Celelalte organe abdominale se afla in interiorul cavitatii peritoneale. Daca apare o infectie la nivelul abdomenului, ea poate duce la aparitia unei colectii purulente intr-unul dintre aceste compartimente. In mod obisniut puroiul se colecteaza in zonele declive ale cavitatii peritoneale.
Peritonita bacteriana spontana:
Peritonita poate fi de doua feluri: primara ori secundara. Aceste tipuri de peritonita sunt provocate de niste microorganisme care si ele sunt diferite la randul lor si prezinta o evolutie clinica diferita.
Peritonita bacteriana spontana primara este in stransa legatura cu ciroza hepatica de natura alcoolica. Boala denumita ascita poate duce la infectii intraperitoneale prin raspandirea hematogena a bacteriilor. Lichidul de ascita avantajeaza inmultirea microorganismelor patogene si totodata aparitia peritonitei.
Din punct de vedere clinic, majoritatea pacientilor au ca si simptom febra si prezinta lichid de ascita in peritoneu. Uneori durerea abdominala si iritatia peritoneala lipsesc ca si simptome la acesti pacienti. Pentru ca un diagnostic sa fie cert se vor lua mostre de lichid peritoneal, prin manevra numita paracenteza. Prin microbiologia probei se va demonstra adesea ca avem de-a face cu prezenta de Escherichia Coli.
In peritonita bacteriana spontana diagnosticul este suficient de greu de stabilit pentru ca densitatea microorganismelor din lichidul peritoneal este mica. Investigatiile de tip ecograf, CT sau RMN sunt foarte de ajutor pentru ca se pune mai bine in evidenta lichidul de ascita si pentru a putea exclude diagnosticul de pneumoperitoneu.
Tratamentul va fi recomandat cu exactitate, in functie de rezultatele obtinute din analizele de sange sau din lichidul peritoneal. Dar pana la a avea rezultatele la analizele culturilor se va recomanda tratament empiric ce are in vedere tratarea bacililor gram-negativi si a cocilor gram-pozitivi (ampicilina, gentamicina).
Peritonita bacteriana secundara este rezultatul infectarii peritoneului cu bacterii care iau nastere dintr-un viscer intraabdominal perforat. Prin analizele microbiologice se va constata existenta intotdeauna a unei flore bacteriane mixta, unde se va gasi prezenta bacililor gram-negativi (E-coli) . Cazurile de mortalitate apar din cauza sepsisului determinat de bacilii gram-negativi si a exotoxinelor ajunse in sistemul circulator.
Simptome peritonita:
La debut avem de-a face cu simptome locale, ca de ex. durerea epigastrica, la ulcerul gastric perforat. In cazul unei apendicite vom avea disconfort periombilical, greata si varsaturi precedate de dureri in fosa iliaca dreapta. Daca infectia se raspandeste in cavitatea peritoneala, acest lucru va duce la amplificarea durerii. Pacientii vor recurge la pozitii care le alina durerea, vor evita miscarile abdominale ce provoaca durere. In asemenea situatii stranutul si tusea provoaca dureri ascutite la nivel abdominal. Deseori durerea apare in zona de proiectie abdominala a organului afectat. Ca simptom principal apare febra, iar la analize apare o crestere a numarului de leucocite din sange. In tratamentul peritonitelor secundare se recomanda administrarea de antibiotice cu actiune asupra bacililor aerobi gram-negativi precum si a anaerobilor.
In peritonitele secundare este nevoie de interventia chirurgicala (ceea ce poate salva viata pacientului) pentru inlaturarea infectiei sau a factorilor declansatori.
Peritonita la pacientii cu dializa peritoneala:
Peritonita de acest tip apare in momentul in care pacientii se infecteaza cu microorganisme provenite de pe suprafata pielii. Microorganismele de pe suprafata pielii se vor deplasa de-a lungul cateterului de dializa si vor ajunge in cavitatea peritoneala.
Simptomele peritonitei la pacientii cu dializa peritoneala se aseamana cu cea a peritonitei secundare adica dureri abdominale usoare si semne de iritatie peritoneala. Lichidul de dializa este tulbure. In conditiile in care in lichidul de dializa se vor descoperi mai multe specii de microorganisme, in acest caz trebuie cautata o cauza de peritonita secundara.
Tratamentul va fi recomandat impotriva stafilococului auriu, stafilococului cuagulazo-negativ si a bacililor gram-negativi. Ca si tratament se recomanda vancomicina si gentamicina administrate intraperitoneal. Astfel se poate avea un raspuns rapid. |