Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea
Rubeola
Descrierea rubeolei:
Rubeola este o boala contagioasa care apare de obicei in copilarie. Rubeola este o infectie virala care mai este numita, uneori si pojar german. Rubeola este acum rara la noi, insa in Australia precum si alte tari, unde imunizarea nu este disponibila este inca o cauza a avorturilor spontane si a fatului mort, orbire congenitala (prezenta la nastere), surditate si probleme cu inima.
Odata cu introducerea vaccinului in anul 1963, numarul cazurilor de rubeola a scazut cu 99%. Inainte de introducerea vaccinului, rubeola aparea in epidemii anuale (la sfarsitul iernii si inceputul primaverii) si producea un numar mare de imbolnaviri (cu o mortalitate de pana 10%).
In afara sarcinii, rubeola este boala cu evolutie benigna, ce afecteaza pielea, ganglionii limfatici si mai rar, articulatiile.
Rubeola este deosebit de grava atunci cand afecteaza femeia insarcinata, neimunizata, in timpul primelor 4 luni de sarcina, deoarece poate antrena malformatii fetale. Rubeola survine o singura data, datorita imunizarii pe toata durata vietii, pe care o confera virusul.
Rubeola se transmite pe cale aerogena, prin intermediul picaturilor nazale emise de bolnav, ce se afla in suspensie in aer si patrund in caile respiratorii, determinand aparitia simptomelor. Perioada de incubatie este de 14 -21 zile, cu debutul eruptiei de obicei in a 15-a zi.
Infectia poate fi transmisa timp de cateva zile inaintea aparitiei exantemului, pana la 5 -7 zile dupa aceasta. Virusul poate fi detectat in faringe timp de 7 zile inainte pana la 7 zile dupa aparitia eruptiei.
Perioada de contagiozitate maxima este in timpul aparitiei eruptiei. Rar, virusul poate fi eliminat din faringe chiar si pana la 15 zile dupa aparitia eruptiei, in cantitati ce scad rapid. Pacientii nu sunt considerati contagiosi dupa 7 zile.
Cauzele rubeolei:
Rubeola este o boala infectioasa produsa de un virus de tipul alfavirus (togavirus), transmis de cele mai multe ori pe cale aeriana, prin picaturile Pflugge (particule mici de saliva, cu diametrul de cativa microni, eliminate odata cu stranutul si care contin milioane de agenti infectiosi).
Simptomele rubeolei:
Incubatia - (perioada de cand s-a produs contactul infectant si pana cand apar primele semne clinice), variaza intre 14 si 21 zile (cu o medie de 17-28 zile). In primele 2-4 zile apare febra moderata, catar nazal (cu secretii apoase), ochi rosii, usor injectati, dureri in gat, dureri de cap, stare generala caracterizata prin indispozitie, usoara inapetenta.
Dupa acesta perioada, apar ganglionii din zona occipitala, zona cefei, zona laterale a gatului, axilari (subrat), si inghinali (baza coapsei).
Ganglionii sunt duri la palpare, sensibili (durerosi). Apar cu o saptamana inainte de eruptie si persista uneori chair si 6 saptamani, fiind cunoscut ca fiind primul si ultimul semn al rubeolei.
Eruptia - este reprezentata de pete roz-rosiatice, nu foarte intens colorate, cu aspect catifelat, ovale sau rotunde cu zone de piele curata intre ele, de dimensiuni diferite, care apar inital, dupa ureche si pe frunte. Eruptia se intinde foarte repede, inspre torace si apoi inspre membre. Eruptia poate dura cateva ore sau 2-3 zile vine si pleaca. Spre deosebire de alte boli eruptive, rubeola nu lasa urme, eventual o coloratie palid-bruna, cu caracter trecator. Adultul prezinta o eruptie mai intensa si stare generala mai alterata decat copilul. Pot aparea dureri articulare si chiar tumefierea (umflarea discreta) articulatiilor.
Metode de prevenire a rubeolei:
Rubeola poate fi prevenita prin vaccinare, facuta de obicei la copii intre 12 si 15 luni de viata, a doua doza fiind facuta in jurul varstei de 5 ani. In cazul in care o persoana nu a apelat la aceasta forma de a se proteja, trebuie sa stie ca perioada de incubatie este intre 14 si 23 de zile, ceea ce inseamna ca dureaza 2-3 saptamani de la primul contact cu o persoana bolnava pana la aparitia simptomelor.
Rubeola congenitala
Apare la copii nascuti din mame cu rubeola in timpul sarcinii care nu au fost imunizate inainte (nu au prezentat boala inaintea sarcini si nici nu au fost vaccinate). Riscul de a produce leziuni la fat scade cu cat creste varsta de gestatie la care este infectat. Rubeola poate determina avort, nastere prematura, malformatii congenitale sau moartea fatului.
Semnele clinice si manifestarile pe care le poate prezenta un nou-nascut cu rubeola congenitala sunt:copilul se poate naste cu greutate mica pentru varsta de gestatie; petesii, purpura; icter; hepatomegalie; rash; ganglionii de la nivelul extremitatii cefalice, gatului si trunchiului sunt inflamati; afectare oculara (retinita, cataracta, glaucom); malformatii cardiace; surditate; pneumonie interstitiala. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale evidentiaza dupa perioada noanatala: surditate; cataracta sau glaucom; boala congenitala de cord; retard mental sever. Nou-nascutul poate fi o sursa de infectie, el fiind excretor de virus.
Diagnosticul rubeolei:
Diagnosticul rubeolei poate fi confirmat de medicul specialist infectionist sau pediatru care recunoaste cu usurinta semnele si simptomele bolii (adenopatiile, exantemul cutanat). Diagnosticul de certitudine se realizeaza prin identificarea virusului (teste serologice), insa aceste investigatii nu se fac de rutina. Diagnosticul este sugerat de evidentierea de anticorpi specifici antirubeolici Ig M sau Ig G in sangele pacientilor suspectati. In infectia primara sunt prezenti anticorpii antirubeolici IgM, ulterior sunt detectati anticorpii antirubeolici Ig G.
Complicatiile rubeolei:
Rubeola se poate complica la 20-30% dintre pacienti. Dintre complicatiile cel mai frecvent intalnite, amintim: diareea cronica si otita sunt cel mai frecvent intalnite, in special la copiii mici, artrita degetelor, incheieturii mainii, genunchilor este de asemenea o complicatie suparatoare si apare in majoritatea cazurilor la pacientii de sex feminin, pneumonia, tulburari ale hemostazei (hemoragii), pot determina sangerari la nivelul ochiului sau creierului, tulburari ale hemostazei (hemoragii), pot determina sangerari la nivelul ochiului sau creierului
Tratamentul rubeolei:
Atunci cand exista suspiciunea de rubeola consultul medical de specialitate devine obligatoriu in special daca copilul a intrat in contact cu o alta persoana diagnosticata cu rubeola.
Tratamentul simptomatic al bolii consta in administrarea medicatiei antipiretice (care scade febra). Medicamentul cel mai des utilizat in acest scop este acetaminofenul (paracetamolul) care se gaseste sub mai multe forma, supozitoare, sirop, comprimate efervescente si tablete orale.
Aspirina nu trebuie administrata la copii deoarece este asociata cu sindromul Reye, o afectiune rara, dar potential fatala.
Imunoglobulina specifica impotriva virusului care determina rubeola, poate fi administrata tuturor copiiilor, neimunizati anterior, intr-un interval de maxim 6 zile de la expunere.
Acest tratament previne aparitia bolii sau a unor forme complicate, grave de boala. Copiii mai mari de 6 luni, care au fost expusi anterior (maxim 72 de ore de la expunere), pot primi pe langa imunoglobulinele specifice si o doza de vaccin contra rubeolei.
Copilul va fi revaccinat la 12 luni si din nou in jurul varstei de 4-6 ani pentru a conferi o imunitate corespunzatoare impotriva bolii.
Vaccinul antirubeolic
Vaccinul antirubeolic contine un virus viu atenuat (virus care a fost prelucrat anterior in laborator si caruia prin diferite metode biologice i s-a scazut virulenta). Vaccinul este singura metoda eficienta de a preveni boala (eficienta de aproximativ 95%).
Vaccinul antirubeolic este recomandat sa fie administrat copiiilor intre varsta de 12-15 luni cu revaccinare in jurul varstei de 4-6 ani. Vaccinul antirubeolic poate fi asociat cu cel impotriva rujeolei si oreionului (combinat) si care poate fi administrat in jurul varstei de 1 an (ROR).
Acesta stimuleaza sistemul imunitar al copilului avand ca rezultat formarea de anticorpi protectori impotriva virusului, astfel ca in momentul in care persoana intra in contact cu virusul rubeolic nu va face boala sau va face o forma usoara de boala.
Vaccinul este administrat dupa varsta de un an si nu inainte, din doua motive. Unul ca nou-nascutul este protejat impotriva bolii prin anticorpii primiti de la mama (transplacentar si din lapte) in primele luni de viata.
Al doilea motiv este de fapt o contraindicatie si anume ca vaccinul contine un virus viu, putand produce la aceasta varsta cand imunitatea nu este pe deplin dezvoltata, forme grave de boala cu complicatii letale.
Rubeola este considerata o boala grava daca apare la femeia gravida, deoarece virusul care provoaca boala poate detremina malformatii grave ale fatului (sindrom plurimalformativ).
Dintre malformatiile congenitale cel mai des intalnite la copii nascuti din mame cu rubeola, amintim: anomaliile oculare (cataracta, microftalmie, glaucom, coloboma, strabism), cardiopatiile (persistenta canalului arterial, defect septa atrial sau ventricular), defectele auditive, manifestate prin surditate de perceptie si tulburari de echilibru
Datorita faptului ca nu exista decat un tratament profilactic al bolii (vaccinarea mamei cu 3 luni inainte de sarcina), diagnosticul de rubeola congenitala are de obicei indicatie de avort terapeutic.
|