Sancrul moale
Descrierea sancrului moale
Sancrul moale este o boala venerica asociata frecvent cu infectia cu virusul imunodeficientei umane dobandite (HIV). Foarte important: sancrul moale este diferit de sancrul dur, aceasta din urma fiind intalnita in alta boala venerica, de aceasta data mai frecventa: sifilisul (lues).
Sancrul moale este mai frecventa la barbati, cu sediul obisnuit la organele genitale. Agentul patogen e streptobacilul Ducrey (Haemophilus Ducreyi), cocobacil dispus in lanturi. Sancrul moale, aproape disparut in ultimele decenii, a inceput sa reapara in occident, in marile metropole.
Ulceratia apare la cateva zile dupa un raport sexual infectant. Daca nu este tratata se mareste din ce in ce mai mult, putand atinge dimensiunea unei monede de 50 bani sau chiar mai mare, fara sa prezinte tendinta de vindecare spontana. In unele cazuri microbii patrund in caile limfatice, provocand o limfangita si ajung la ganglionii inghinali unde formeaza o colectie purulenta, adenita, care curand se sparge lasand sa se scurga la suprafata un puroi cremos, hemoragic, foarte contagios.
Sancrul moale se manifesta prin aparitia, la 2-7 zile de la contactul sexual infectant, a unor mici ulceratii dureroase, cu tendinta la extindere, care sangereaza usor si au margini dintate neregulate.
Simptomele sancrului moale
Boala este caracterizata prin aparitia unei pete sau a unei papule rosii cu o baza eritematoasa si care va evolua transformandu-se intr-o pustula iar apoi intr-o ulceratie sangeranda si dureroasa. Marginile ulceratiei de culoare rosie inchisa sunt sinuoase, usor reliefate, fundul neregulat, cenusiu, purulent, acoperit uneori de o crusta bruna-negricioasa. Baza ulceratiei este moale, edematoasa
In faza de reparatie, sancrul moale are aspectul de plaga simpla, cu fundul curat, rosu, sfarsind prin cicatrizare. Sancrele moi sunt cel mai adesea multiple, prin inoculari simultane sau autoinoculari secundare.
La barbat, sancrul moale este localizat pe marginea preputului unde se pot vedea frecvent sancre moi in coroana, apoi santul balano-preputial, indeosebi la nivelul frenului, glandul si mai rar teaca penisului, scrotul. La femeie, sancrul se poate localiza in urmatoarele regiuni: clitoris, labiile mari, labiile mici. Localizarile extragenitale prin autoinoculari sunt posibile la nivelul anusului, fata interna a coapselor, plica inghinala, mai rar alte regiuni.
Complicatiile sancrului moale
Adenopatia regionala, rara la femeie, survine dupa 2-3 saptamani in 30% din cazuri. Este obisnuit unilaterala si monoganglionara, inflamatorie, dureroasa si evolueaza spre supuratie si fistulizare. Fimoza si parafimoza sunt frecvente in cazurile de sancru cu seiu pe fata interna a preputului. Complicatiile mai rare sunt: fagedenismul, cand ulceratia se intinde rapid in suprafata si profunzime, uneori pe intinderi mari si gangrena intalnita in sancrul subfimotic, cel situat pe teaca penisului la barbat si labiile mici la femeie.
Diagnosticul sancrului moale
Diagnosticul diferential al sancrului moale se face cu leziunile ulceroase si erozive din regiunea genitala: sifilidele secundare, herpesul, sancrul sifilitic, sancrul limfogranulomatos, sancrul mixt, leziuni acariene, ectima.
Tratamentul sancrului moale
Tratamentul sancrului moale se face prin sulfamide, local sau pe cale generala. Trebuie cercetata asocierea cu sifilisul. |