Sindrom Morris
Descriere Sindrom Morris:
Sindromul de insensibilitate la androgen, testiculul feminizant, sindrom Morris sau sindromul de rezistenta la androgen reprezinta un set de tulburari ale dezvoltarii sexuale cauzate de mutatii ale genei care codeaza receptorul pentru androgeni. Tulburarile rezultate variaza in functie de structura si sensibilitatea receptorului anormal. Cele mai multe forme ale bolii implica un grad variabil de virilizare deficienta si/sau infertilitate la persoanele XY.
O persoana cu insensibilitate completa la androgen are un aspect fizic extern feminin in ciuda cariotipului 46 XY si testicule necoborite, o conditie denumita candva feminizare testiculara-fraza considerate astazi imprecisa.
Din 1990 studiile stiintifice au extins intelegerea medicala a mecanismelor moleculare ale caracterelor clinice ale acestui sindrom. Deoarece sindromul insensibilitatii androgenice determina confuzii intre sexul genetic si cel fenotipic, s-a convenit ca individul cu 46 XX sa fie fenotipic femeie iar cel cu 46 XY sa fie considerat genotipic barbat. Dupa aceasta conventie o persoana cu insensibilitate la androgeni este o femeie fenotipic si un barbat genotipic.
Sindromul este X-linkat recesiv fara a determina efecte asupra persoanelor 46 XX. Totusi femeile 46 XX cu o singura copie mutanta a genei pot fi purtatoare a defectului, iar copiii lor cu 46 XY prezinta risc de 50% de a dezvolta sindromul. Purtatorii genei prezinta par pubian si axilar diminuat si incidenta redusa a acneei normale din adolescenta.
Insensibilitatea la androgeni, completa sau partiala prezinta o mortalitate si morbiditate mica. In timp, pacientii netratati au un risc teoretic de degenerare maligna si dezvoltare de gonadoblastom al testiculelor. Tumora nu necesita o alta terapie daca este inlaturata cand se limiteaza inca la capsula. Tumora este considerate curabila la majoritatea pacientilor chiar cand nu este detectata la acest stadiu initial.
Fata de morbiditatea medicala, morbiditatea psihologica este frecventa. Femeile fenotipice care sunt decoperite a fi genetic barbati pot avea probleme psihologice. Aceste femei necesita sustinere psihologica. Problemele lor psihosociale deriva din tulburarile de identitate fata de perceptia sexuala proprie si a lumii din exterior. Cei mai multi indivizi afectati raporteaza trauma psihologica la diagnostic. Reactia lor la diagnostic este frecvent influentata de interactiunea cu sistemul medical, in care sunt tratate ca ciudatenii si fortate sa suporte diferite examinari si interviuri cu studenti pentru scopuri didactice.
Patogenie Efectele prenatale ale testosteronului la fatul 46 XY: La un fat normal cu cariotip 46 XY prezenta genei testosteronului induce formarea testiculelor pe marginile genitale ale abdomenului fetal la cateva saptamani de la conceptie. La 6 saptamani de gestatie, anatomia genitala a fetitelor XY si XX este inca nediferentiata, constand dintr-un buton slab diferentiat de tesut care va deveni penis si o linie mediana urogenitala, flancata de doua falduri de piele care vor deveni labii sau scrot. In saptamana 7 de gestatie testiculele fetale incep sa produca testosteron si sa-l elibereze in sange.
Testosteronul si dihidrotestosteronul actioneaza pe piele si tesuturile zonei genitale, iar in saptamana 12 de gestatie produce organe masculine care pot fi recunoscute si un perineu care va fuza pentru a forma scrotul.
Efectele posnatale ale testosteronului la copii 46 XY: - nivelul de testosteron este mic la nastere dar creste in cateva saptamani, ramanand la nivele normale pubertale pentru aproximativ 2 luni si scazand in copilarie. Functia biologica a acestor cresteri este necunoscuta.
Efectele pubertare ale testosteronului la copii 46 XY: - la pubertate, multe dintre modificarile fizice timpurii ale ambelor sexe sunt androgenice (transpiratie de tip masculin, cresterea secretiei de sebum, acnee, par pubian, par axilar, buza superioara subtire) .
Pe masura ce pubertatea progreseaza, caracterele sexuale secundare la barbati sunt datorate in intregime androgenilor (cresterea penisului, maturarea tesutului spermatogenetic si fertilitatea, barba, vocea ingrosata, mandibula masculina, parul corporal) . La barbati modificarile pubertare majore sunt atribuite estradiolului si determina accelerarea cresterii, inchiderea epifizeala a oaselor, terminarea cresterii si ginecomastia cand apare.
Variatiile produse de insensibilitatea la androgeni: Desi multe mutatii diferite au fost descoperite, spectrul de manifestari clinice a fost impartit in 6 fenotipuri, care corespund cantitatilor crescute de androgen prin responsivitatea tesuturilor.
Insensibilitatea completa la androgeni: corp feminin complet cu exceptia uterului, tubelor fallopiene sau a ovarelor, testicule in abdomen, par androgenic minim la pubertate.
Insensibilitatea partiala la androgeni: corp feminin sau masculin, cu organe genitale slab virilizate sau micropenis, testicule in abdomen, lipsa parului pubian normal.
Sindrom Reifenstein: organe genitale ambigue, testicule mici in abdomen sau scrotum, par pubian si axilar rar, ginecomastie la pubertate.
Sindromul barbatului infertil: organe genitale masculine normale interne si externe, corp masculin normal sau androgenie feminina, virilizare normala si par androgenic, productie de pserma redusa, fertilitate redusa sau infertilitate.
Sindromul barbatului fertil nevirilizat: organe interne si externe masculine cu micropenis, testicule in scrotum, par androgenic normal, numar al spermatozoizilor si fertilitate normala sau redusa. |