Biopotentialul reprezinta diferenta de potential (electric) manifestata de materia vie. De ex. intre interiorul (electronegativ) si exteriorul (electropozitiv) unei celule vii exista totdeauna o diferenta de potential; la fel intre interiorul si exteriorul unui muschi viu. Biopotentialul poate fi cules cu ajutorul microelectrozilor de sticla sau platina si inregistrate cu aparate speciale. Biopotential observabil in repausul activitatii celulare se numeste potential de repaus de membrana si apare ca o manifestare a polarizarii membranei, iar aceasta ca o consecinta a structurii membranale. Excitarea celulei are ca urmare (intre altele) si modificarea biopotentialului in sensul ca in zona vecina punctului de aplicare a excitantului are loc o negativare electrica in raport cu restul membranei. Aceasta negativare se propaga din aproape in aproape, fenomenul numindu-se potential de actiune (curent de actiune). Manifestarile electrice sunt mult mai evidente in muschi si nervi. Inregistrarea curentilor de actiune ai diferitelor tesuturi sau organe pe iprimante speciale (cu aparate adecvate) conduce la obtinerea unor grafice caracteristice care in functiune de organul investigat se numesc: electrocardiograma (ECG), electroencefalograma (EEG), electromiograma (liMG), electroretinograma (ERG), electrodermatograma, etc. Pe masura perfectionarii metodelor de inregistrare valoarea diagnostica a manifestarilor electrice ale organelor creste si mai mult.
|