Gusa

Gusa se manifesta prin cresterea in volum a glandei tiroide. Gusa este raspandita peste tot globul. Se gasesc insa, regiuni in care gusa apare nu numai sporadic, la unele persoane, si la un mare procent al locuitorilor. Este vorba aici de gusa endemica. Gusa poate sa fie simpla, fara producerea semnelor functionale, cel mult suferinte locale, prin cresterea sa fie prin comprimarea organelor vecine, tulburari in deglutitie, sau in respiratie. In asemenea cazuri este indicata extirparea ei. Tulburarile functionale ale gusei pot fi de 2 feluri: 1) gusa hipofunctionala, hipotireoza; 2) hiperfunctionala,  boala lui Basedow. 1) Hipotiroidismul provoaca o incetinire a tuturor functiunilor vitale, puls, mai rar, tensiune coborata, temperatura joasa, ecuatia personala mai diminuata, somnolenta ziua, insomnie noaptea, constipatie, tegumente aspre, caderea parului si altele. Daca apare in prima copilarie poate produce cretinism, tulburari in cresterea si dezvoltarea intelectului. Scoala lui Parhon a studiat aprofundat problema gusei endemice, propunand urmatoarea clasificare: distrofia tireo-pata endemica gradul I, de care apartin formele simple de gusa; distrofia tireopata de gradul II, cu formele hiper- si hipofunctionale, iar distrofia tireopata endemica cu gradul III cu influentarea dezvoltarii somatice si psihice, pana la cretinism. Scoala lui Parhon are meritul de eradicare a gusei endemice in tara noastra. Tratamentul gusei depinde de forma distrofiei tireopate, este profilactic, administrare de iod gravidelor, spre a preveni nasterea copiilor cu gusa; Tratamentul curativ, medicamentos, variabil dupa hiper- sau hipofunctiunea gusei. Tratamentul chirurgical se aplica tot mai rar, in schimb iradierea interna a gusei, prin administrarea de iod radioactiv; iodul se acumuleaza aproape exclusiv in tiroida) da rezultate bune. 2) Hipertiroidismul, stare morbida, caracterizata prin hiperfunctia sistemului neurohipofizo-tiroidian. Formele clinice ale gusei sunt reprezentate de: hipertiroidia benigna sau neexoftalmica; b) boala lui Basedow c) adenomul toxic; d) gusa hipertiroil dizata cu sau fara exoftalmie. Frecventa gusei este mai ridicata in regiunile endemice de g. (5%) decat in cele neendemice (0,5%) mai mare in mediul urban, decat in cel rural, mai mare la sexul feminin (cu o pondere de aproape 9 ori mai mare), frecventa maxima, la varsta de 35-39 ani. Tabloul clinic al gusei variaza dupa formele clinice, scaderea in greutate, intoleranta pentru caldura, emotivitate, nervozitate, diminuarea fortei fizice, sunt fenomenele comune, pentru care bolnavul consulta medicul. Prezenta gusei tahicardia si exoftalmia completeaza tabloul clinic. Diagnosticul se pune pe baza simptomelor si cu ajutorul examinarilor cu aparate. Metabolismul bazal, iodocaptare, probe de laborator. Gusa evolueaza in patru stadii: neurogen, neurohormonal, visceropatic si casectic.