Halucinatia este o tulburare grava a functiiior cognitive definite ca o perceptie fara obiect. Clasificarea uzuala a halucinatiei se face dupa analizatori: auditive, gustative, olfactive, tactile, vizuale. Halucinatia este de obicei plurisenzoriala: bolnavul vede, aude si simte o serie de fenomene legate mai cu seama de o idee care-l preocupa. Halucinatia apare in: alcoolism, epilepsie, schizofrenie, tumori cerebrale, intoxicatii, infectii etc. In majoritatea cazurilor de halucinatie se gasesc intr-un adevarat cortegiu de simptome psihice cu care alcatuiesc diverse entitati sindromologice si nozografice. Tulburarile care insotesc halucinatia apartin modificarilor de constiinta (starile confuzo-onirice), de afectivitate si de gandire. La oamenii sanatosi halucinatia apare in stari particulare, caracterizate prin absenta sau insuficienta unor excitanti cum sunt spre ex. camerele de izolare folosite pentru antrenamentul cosmonautilor sau in cursul explorarilor geografice ale unor regiuni cu un climat vitreg sau a unei indelungate sederi in pesteri, in cursul unor calatorii lungi solitare pe oceane etc. Una din cele mai importante caracteristici a halucinatiei este reprezentata de faptul ca persoana crede cu convingere in ceea ce simte si argumentele celor din jur nu o pot convinge de falsul comis. Pe baza unui tratament adecvat, indicat de specialist si aplicat impotriva complexului de factori etiopatogeni, halucinatiile pot fi in general astazi rezolvate. (A.S.) |