Hipofiza (Hypophysis, Glanda Pituitara)

Hipofiza este o glanda endocrina situata in fosa hipofizara a seii turcesti la baza craniului, avand marimea unui bob de fasole (la om). Unii socotesc hipofiza drept dirijor al functiiior de secretie interna, deoarece o buna parte a hormonilor hipofizari isi exercita efectul asupra altor glande endocrine, numite si glande periferice sau glanda de tinta. Hipofiza se compune din doua parti distincte, numite lob anterior si lob posterior, care se deosebesc nu numai structural, dar si in privinta functiunii si a originii. Lobul anterior se dezvolta din epiteliul faringian, iar lobul posterior este o parte diferentiata a hipotalamusului, deci are origine nervoasa. Pe baza acestor considerente cei doi lobi ai hipofizei se mai numesc si adenohipofiza (lobul anterior) si neurohipofiza (lobul posterior). Hormonii secretati de lobul anterior hipofizar si trofinele hipofizei intervin in reglarea functiiior metabolice, de reproducere, de crestere. Astfel de ex.: hormonul tireotrop (TSH) actioneaza asupra glandei tiroide, hormonul andrenocorticotrop (ACTH) regleaza secretia glucocorticoizilor (glanda corticosuprarenalS); hormonii gonadotropi (foliculostimulina, FSH si hormonul luteinizant LH), exercita efecte stimulatoare asupra glandelor de reproducere (ovarul si testiculul); hormonul lactotrop (LTH) stimuleaza secretia laptelui, iar hormonul somatotrop (STH) regleaza procesele de crestere ale corpului. Rolul fiziologic ca si structura lobului posterior se deosebeste fundamental de acel al lobului anterior; hormonii posterohipofizari se produc in nucleii hipotalamusului, de unde, de-a lungul tijei hipofizare ajung In lobul posterior, unde se depoziteaza temporar. De aici, dupa nevoile organismului sunt antrenati in circulatia sanguina si astfel ajung la organele periferice. Hormonul antidiuretic (AD = vasopresina) actioneaza asupra resorbitiei apei la nivelul rinichilor din urina primara. In lipsa hormonului se instaleaza boala numita diabet insipid. Bolnavii elimina zilnic zeci de litri de urina din cauza ca in lipsa hormonului o parte insemnata a apei din urina primara (v. rinichi) nu se absoarbe ramanand in compozitia urinei finale. Oxitocina intervine in timpul nasterii, exercitand un efect constructor puternic asupra fibrelor musculare uterine, determinand astfel expulzarea fatului. De asemenea, in timpul lactatiei provoaca ejectia laptelui din glanda mamara. Hormonii hipofizari sunt proteine, respectiv polipeptide. Desi intre lobul anterior si hipotalamus nu exista legatura-nervoasa directa, totusi reglarea glandei se face in primul rand de catre hipotalamus, prin intermediul sangelui. In nucleii hipotalamici se produc anumite substante hormonale (neurohormoni) potrivit fiecarui hormon antero-hipofizar, care pe calea sangelui ajung in hipofiza unde provoaca secretia hormonului respectiv. Aceste stimulente hipotalamice mai sunt cunoscute si sub denumirea, de releasing factor. Vascularizatia caracteristica hipofizei care se aseamana in anumite privinte cu vascularizatia ficatului (sistemul portal) a fost descrisa prima data, de G. Popa si U. Fielding in 1930. Alaturi de efecte specifice ale trofinelor hipotalamice, in reglarea secretiei trofinelor hipofizare mai intervine si concentratia hormonului glandei periferice, asupra careia a actionat hormonul hipofizar. Concentratia crescuta a hormonului periferic de regula exercita efect inhibator asupra secretiei hormonului hipofizar respectiv si invers: diminuarea concentratiei hormonului periferic din sange o stimuleaza, pe baza principiului aferentatiei inverse feed-back. In reglarea functiunii lobului posterior se intalnesc mecanisme de aferentatie inversa similare cu cele descrise la lobul anterior. Raportul cauzal ce exista intre hipofiza si cresterea corpului a fost descrisa, pentru prima data, de O. Marinescu si P. Marie, in 1894. Bolile provocate de hipofiza se realizeaza prin tulburari ale secretiilor hormonale: gigantism si acromegalism, piticism hipofizar, boala Gushing, diabet insipid, etc.