Leucemie (Leucoza, cancerul sangelui)

Leucemia reprezinta un proces proliferativ neoplazic al mazenchimului leucoblastic, caracterizat printr-o proliferare autonoma, tumora a celulelor hematoformatoare, din maduva osoasa, ficat, splina, ganglioni si tesutul reticulo-endotelial. Uneori leucocitele produse in exces in aceste organe nu patrund in sange (leucemie aleucemica) sau patrund putin (Ieucemia subleucemica). Asupra naturii leucemiei se discuta inca: radiatiile (roentgen, raze atomice) o pot produce, dovada este frecventa de 8 ori mai mare la personalul care manipuleaza aparatele roentgen sau la victimele bombei atomice (Hiroshima). Unii insista asupra originii virotice a leucemiei sau chiar toxice (benzen). Apare la orice varsta, insa mai frecvent la cei tineri. Forma cronica are latenta lunga: slabire, astenie, dureri osoase, marirea ganglionilor limfatici, a splinei, ficatului, complicatii infectioase si hemoragice tot mai grave. Forma acuta, care duce la moarte in cateva saptamani, cu simptomatologia unei infectii grave: febra ridicata, adinamie, astenie, hemoragii, aparitie de ulceratii in gura, faringe si alte mucoase. In sange numai Ieucocite tinere (Ieucemie granulocitara; leucemie limfocitara; leucemie monocitara etc.). Dupa felul elementelor neformate se deosebeste o forma mieloida si una limfatica. Esenta bolii este o inmultire extrema a globulelor albe, forme tinere, de la 46000 la 100 -500.000/lmm sange, cu suprimarea, in acelasi timp, a formarii globulelor rosii, a placutelor si a formelor adulte de globule albe. Organismul invadat de globulele albe neoformate este practic lipsit de toate functiunile fiziologice ale sangelui: este anemic, expus la toate infectiile. Ficatul si splina se maresc enorm, ganglionii limfatici la fel, bolnavii slabesc, au febre, devin casectici. Diagnosticul se face prin examenul microscopic al sangelui. Tratamentul leucemiei este radiologic si medicamentos (cu citostatice si antimicotice) ca si cu transfuzii.