Morfina reprezinta un alcaloid cu nucleu fenantrenic, continut in proportie de 25% in greutate in opii - sucul uscat obtinut din capsulele de mac alb (Papaver somniferum album). Se prezinta ca o pulbere alba sau cristale incolore cu gust amar si fara miros. E solubila in apa, alcool, eter etc. Morfina are actiune analgezica, centrala, manifestata prin cresterea pragului dureros si diminuarea componentei afective a durerii; intarzie tranzitul digestiv dupa o initiala stimulare a motilitaiii gastro-intestinale. Creste pe cale vegetativa tonusul sfincterian, ceea ce duce la retentia de urina, cresterea presiunii bilei, a sucului pancreatic etc. Prin actiune centrala contracta sfincterul pupilar ceea ce duce la o mioza caracteristica. Deprima centrul respirator bulbar si creste tonusul musculaturii bronsice. Pentru aceste efecte morfina se utilizeaza ca analgezic euforizant in medicina preoperatorie si in combaterea durerilor mari, apoi ca antidiareic si antitusiv. La omul sanatos dozele terapeutice de morfina au efecte de: linistire, usoara ametire si o imaginatie putin exaltata. Administrate repetat produce obisnuinta. Efecte nedorite: incoerenta in gandire si exacerbarea imaginatiei. Se utilizeaza curent sub forma de clorhidrat de morfina. Derivati ai morfinei: codeina, hidromorfonul, oximorfonul etc. Substituenti ai morfinei: alfaprodina, dextromoramida, metadona, petidina etc. |