Oreionul este o boala contagioasa cauzata de un virus putin rezistent la caldura, lumina si raze ultraviolete, insensibil la antibiotice cunoscute. Infectia se transmite de la omul bolnav prin picaturi de saliva raspandite prin conversatie, stranut, sau tuse. Poarta de intrare o constituie gura si nazofaringele, iar localizarea se face in glandele salivare, ovare, testicule etc. Apare izolat, dar poate provoca epidemie. Copiii de varsta de 5-15 ani sunt cei mai receptivi, dar boala poate surveni si la adulti. Nu s-au descris cazuri de imbolnavire sub varsta de 2 ani. Boala apare dupa o perioada de latenta de 14-28 zile. Semnele principale sunt: febra, adinamie, dureri de cap, dureri articulare, dar cel mai caracteristic este tumefierea dureroasa a glandelor salivare, cel mai des a parotidei, dar poate fi afectata si glanda submaxilara si cea sublinguals. Complicatiile cele mai importante sunt: inflamatia testiculelor (orhita) care se manifesta prin tumefiere dureroasa a testiculelor, ovarita care este complicatia analoaga la sexul feminin, ambele pot duce la sterilitate; poate apare inflamatia pancreasului, a meningelor si encefalita care in cazuri foarte rare poate fi si mortala. O complicatie relativ mai frecventa este surditatea provenita din leziunile urechii interne si ale nervului auditiv, provocate de infectia virotica. Gravitatea bolii consta mai ales in aparitia complicatiilor. Dupa vindecare boala lasa o imunitate de lunga durata, uneori pentru toata viata. Tratamentul specific nu se cunoaste. Se administreaza calmante, antitermice, comprese uscate pe parotide, sau umede pe testicule. Pentru evitarea complicatiilor se recomande repaus la pat, combaterea febrei, vitamine in doze mari, regim alimentar etc. Este necesare izolarea bolnavului si sterilizarea obiectelor cu care a venit in contact. In caz de epidemii se face vaccinarea copiilor sanatosi, iar in crese si spitale nu se primesc copii din afara, pentru a evita raspandirea bolii.
|