Pulsul reprezinta unda elastica ce se propaga in lungul arterelor, in urma impingerii in aorta, a unei cantitati bruste de 40 - 50 cc sange din sistola ventriculara stanga. O simtim pe artera ca o deformare usoara. De obicei se ia la artera radiala, care are dedesubt un planseu osos, astfel ca se simte mai bine, dar poate fi luat si la artera carotida (pe gat), temporara (pe tample) etc. Fiecare bataie de puls incheie o sistola cardiaca. Frecventa normala este de 60—70/minut (depinde insa de varsta). Pulsul poate fi puternic, slab sau abia perceptibil (filiform). Dupa frecventa lui (rarire in intoxicatii — numit bradicardie sau acceleratia lui in febre — tahicardie) se poate aprecia starea de functionalitate a inimii; cu ajutorul sfigmografelor pulsului se poate inregistra si in unele afectiuni, se constata dicrotul, adica momentul de inchidere a valvulelor sigmoide ale aortei. Dupa forma sfigmogramei se poate stabili un diagnostic (insuficienta aortica, mitrala, stramtare aortica etc.). |