Rinichiul artificial reprezinta un grup de organe simetrice, situate in cavitatea abdominala in care se face curatirea sangelui de produsii catabolismului si cei toxici, pe seama carora se formeaza urina; au forma de bob de fasole, cu lungimea de 12, largimea de 7 si grosimea de 3 cm, avand circa 120 g greutate fiecare. In hil se gaseste artera renala (din aorta) si vena renala (duce la cava inferioara) cat si bazinetul ce se continua pana la vezica urinara din partea inferioara a abdomenului cu cate un ureter. Rinichiul este un organ foarte complex avand ca unitate structurala si functionala nefronul; filtreaza ureea, acidul uric, sarurile etc. din sange, concentrandu-le in mod selectiv in urina finala, (din 135 litri de filtrat glomerular rezulta numai 1,5 litri urina pe zi). Functia rinichiului se exploreaza in primul rand prin analiza urinei (microscopica, chimica, culoare, ritm cantitate). Bolile cele mai frecvente ale rinichilor sunt: hidronefroza (distensiunea exagerata a bazinetului; se trateaza prin operatie); litiaza, pietre la rinichi mai ales din saruri ce provin dintr-un consum exagerat de plante si de carne (oxalati, urati, fosfati) si carbonati; se pun in evidenta radiologic; se trateaza preventiv cu dieta, dar mai ales prin operatie; colice renale (dureri mari provocate de miscarea pietrelor mici si mari in ureter, care pot produce ocluzii si retentii ale urinei in bazinet, dispar brusc odata cu ajungerea pietrei in vezica; se trateaza cu regim strict); nefrite (infectii renale, intoxicatii; cu urina putina cu multa albumina si un edem general; se trateaza mai ales cu regim strict); pielonefrite (v.) ptoza renala (se produce dupa eforturi abdominale, mai ales la femei); nefroza lipoidica (degenerarea grasoasa a tubilor nefronului); uremie (neeliminarea de uree si intoxicare generala a organismului. Se trateaza prin regim.
|