Schelet

Oasele si formatiunile care le leaga (ligamentele si incheieturile sau articulatiile), precum si organele anexe (periost, maduva, cartilaj); impreuna formeaza scheletul osos. Rolul scheletului: I) formeaza scheletul stabil al corpului; 2) limiteaza anumite cavitati care adapostesc organe vitale (creierul, inima, plamanii etc.); 3) contine maduva rosie, este deci organul formator al globulelor rosii si albe; 4) constituind sisteme de parghii, este elementul pasiv al aparatului locomotor. In corpul omului se deosebesc 223 oase, care reprezinta cam 10% din masa totala a corpului. Partile scheletice difera dupa forma si rol fiziologic. Raportandu-ne la principalele regiuni ale corpului vorbim despre scheletul capului, trunchiului si al membrelor. In scheletul capului se deosebesc oasele craniului si fetei. Primele formeaza cutia craniana, care adaposteste creierul. Este formata din 8 oase: frontalul, occipitalul, sfenoidul si etmoidul sunt oase nepereche, iar temporalul si parietalul pereche. Sfenoidul si etmoidul alcatuiesc baza craniului. Cu sfenoidul se articuleaza toate celelalte oase ale craniului; fiind situat intre oasele etmoid si occipital. In depresiunea numita saua turceasca se gaseste hipofiza. Temporalul este asezat in regiunea urechilor si tamplelor. In partea numita stanca, sunt scobite cavitatile urechii interne. Etmoidul participa la formarea Scheletului nazal. Cuprinde o lama ciuruita, dispusa orizontal, prin care trec fibrele nervului olfactiv. Celelalte oase fac parte din cutia craniana, al carei volum variaza intre 1.100 si 2000 ml. La baza craniului se gasesc mai multe orificii, locul patrunderii si iesirii vaselor si nervilor. Dintre toate orificiile cel mai important este gaura occipitala, prin care creierul se continua in maduva spinarii. In dreptul gaurii occipitale, lateral se gasesc doi condili, prin care craniul se articuleaza cu coloana vertebrala, prin intermediul primei vertebre cervicale, numita atlas. Scheletul fetei se compune din 14 oase, sudate in mare parte intre ele, dintre care 12 sunt perechi. Maxilarul superior formeaza bolta palatina, a cavitatii bucale; in sus se articuleaza cu oasele craniului si celelalte oase ale fetei. Unghiul intern al orbitei este in contact cu oasele lacrimale, prin care trece canalul lacrimal. Vomeral, os nepereche, se continua in jos cu lama etmoidului, participand la formarea septului nazal. Cornetele nazale inferioare constituie scheletul lateral al foselor nazale, impreuna cu cornetele mijlocii si superioare ale etmoidului. Mandibula este un os independent si mobil, avand forma de potcoava. In marginea superioara a mandibulei precum si in marginea inferioara a maxilarului se gasesc alveolele dentare in care sunt adapostiti dintii. Scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrala, coastele si sternul. Coloana vertebrala este alcatuita din 33 vertebre. Dupa regiunile coloanei deosebim 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 7 lombare, 5 sacrale, 4 coccigiene. In structura vertebrelor se distinge corpul si arcul vertebrei. Intre corpul si arcul vertebrei se formeaza un orificiu, prin suprapunerea vertebrelor din aceste orificii se formeaza un canal, care adaposteste maduva spinarii. Arcul vertebrei poseda 3 prelungiri, numite si apofize (2 transverse, simetrice dispuse lateral orizontal, si una numita spinoasa, dispusa central, orientata dorsal oblic in jos. Forma vertebrelor se deosebeste de la o regiune la alta. Cele 5 vertebre sacrale se unesc formand osul sacru, de asemenea si vertebrele coccigiene, formand osul coccis. La om adult coloana vertebrala prezinta patru curburi normale, ceea ce se datoreste statiunii bipede. Coastele (12 perechi) sunt oase curbate spre interior, limitand cavitatea, sau cutia toracica. Primele 9 coaste se articuleaza in 2 locuri: inapoi cu coloana vertebrala, iar inainte cu cealalta extremitate, prin intermediul unui cartilaj costal se articuleaza de stern, de aceea sunt numite coaste adevarate, iar ultimele 3 perechi se articuleaza prin intermediul unui cartilaj costal comun. Acestea sunt coastele false. Ultimele 2 perechi nu se articuleaza de stern, acestea sunt coastele flotante. Sternul se situeaza pe linia mediana a corpului, in fata coloanei vertebrale. Este un os lat, pe care se articuleaza, dupa cum s-a mai amintit, coastele si clavicula. Scheletul membrelor superioare se fixeaza pe cutia toracica prin clavicula amintita mai sus si omoplatul. Acestea impreuna formeaza centura scapulara. Omoplatul este un os triunghiular, dispus pe fata dorsala a cutiei toracice. De acest os se articuleaza osul bratului (humerus), os mobil, care prin extremitatea sa inferioara se articuleaza cu oasele antebratului (radius si cubitus). Acest loc de articulare se numeste cot. Oasele antebratului se articuleaza cu primul fir al oaselor carpiene (8 buc). Acestea la randul lor cu oasele metacarpiene si falangele degetelor. Membrele inferioare se prind de scheletul trunchiului prin centura pelviana, care se formeaza prin sudarea osului sacrum cu oasele coxale, formand astfel scheletul bazinului. Osul coxal este format si el prin sudarea a 3 perechi de oase: ilionul, ischioriul si pubisul. Pe fata laterala a coxalului se intalneste locul de articulare a membrului inferior. Osul coapsei (femur) se articuleaza deci cu osul coxal, iar cu capatul inferior cu oasele gambei, formand articulatia genunchiului. In ligamentele acestei articulatii se gaseste un os mic numit rotula care impiedica gamba sa se indoaie spre inainte. Scheletul gambei (tibia si peroneul), se articuleaza cu oasele gleznei, (astragalul si calcaneul). Acestea fac parte din grupa oaselor tarsiene (7 buc.) care impreuna formeaza articulatia gleznei. Dupa oasele tarsiene in scheletul piciorului urmeaza oasele metatarsiene, care se articuleaza cu falangele degetelor. Oasele scheletului se leaga intre ele prin articulatii, care pot fi mobile, semimobile si fixe (V. ARTICULATIE).