Tuberculoza

Tuberculoza este o boala infecto-contagioasa cronica, produsa de bacilul tuberculos (bacilul lui Koch). Infectia se face pe cale respiratorie (prin inhalarea aerului continand bacili tuberculosi raspanditi de un bolnav), mai rar digestiva (prin consumarea de lapte provenind de la un animal bolnav), de obicei in copilarie, constituind perioada primara: apare o leziune pulmonara sau intestinala (sancru de inoculare sau afect primar) asociata cu inflamatia vaselor limfatice (limfangita) si marirea ganglionilor sateliti (traheobronsici sau mezenterici), formand un complex primar tuberculos. De cele mai multe ori aceste leziuni se vindeca clinic, calcifiindu-se (se pun in evidenta la roentgen sub forma de umbra nodulara a afectului sau complexului primar calcifiat). Infectarea organismului cu tuberculoza se traduce insa prin instalarea alergiei tuberculoase ce poate fi pusa in evidenta, prin executarea intradermoreactiei la tuberculina care: devine pozitiva. La copiii subalimentati sau debilitati de boli infectioase, rujeola, sau tusea convulsiva, perioada primara dezinfectie poate fi urmata de complicatii, uneori foarte grava, numite complicatii postprimare care sunt urmarea raspandirii infectiei tuberculoase pe cale sanguina. Cele mai importante complicatii postprimare sunt septicemia tuberculoasa (tuberculoza miliara, granulia) cu producerea de leziuni in intregul organism, bronhopneumonia sau pneumonia, tuberculoasa cu distrugeri extinse ale plamanului. Evolutia rapida (in cateva saptamani) a acestor complicatii le-a justificat numele de tuberculoza galopanta, ele interesand si adolescentii si adultii lipsiti de rezistenta fata de infectia tuberculoasa. Urmari mai putin grave ale acestei raspandiri a bacilului tuberculos in intregul organism sunt leziunile tuberculoase localizate in diferite organe: meningita tuberculoasa, osteoarticulara, tuberculoza renala, intestinala, ganglionara, (scrofuloza), tuberculoza testiculului sau a trompelor etc. Cea mai raspandita forma de tuberculoza este insa cea intalnita la adolescent sau tineri care s-au vindecat deinfectia primara, dar s-au infectat din nou (suprainfectie) in conditiile unui organism debilitat. Aceasta forma, evolueaza cronic la nivelul plamanului (ftizie pulmonara). Ea incepe cu aparitia unui infiltrat precoce situat de obicei spre varful plamanilor, care netratat se excaveaza dand nastere unei caverne de unde infectia se raspandeste in restul plamanilor cu aparitia de noi leziuni (tuberculi, noduli) care se transforma in caverne putand duce la distrugerea celei mai mari parti din plaman. Boala sociala care facea multe victime in trecut, este astazi pe cale de solutionare, datorita actiunilor eficiente organizate in ultimii 30 de ani si medicamentelor noi. Infectia se previne prin evitarea contactului copiilor si adolescentilor cu bolnavi de tuberculoza ca si prin vaccinarea antituberculoasa (BCG). Se trateaza prin repaus, alimentatie corespunzatoare si administrare de medicamente antituberculoase (streptomicina, rifamicina, acid paraaminosalicilic, hidrazida acidului izonicotinic etc.). In unele cazuri, rezultat foarte bun se obtine prin punerea in repaus a plamanului bolnav comprimandu-l cu ajutorul aerului introdus in cavitatea pleurala, (pneumotorace terapeutic). Chirurgia rezolva unele cazuri de tuberculoza pulmonara, osteoarticulara sau a altor organe. Cura heliomarina, este adecvata tratamentului formelor osteoarticulare.