microbiologie antibiograma principiului metodei

Microbiologie antibiograma principiului metodei

Principiul metodei antibiograma reprezinta cantitatea de substanta antimicrobiana localizata pe suprafata unui mediu de cultura agarizat, preinsamantat cu bacteria testata. In acelasi timp, se produc doua fenomene: difuzarea substantei antimicrobiene si marirea bacteriei. In locurile in care substanta antimicrobiana produce concentratii mai marite decat concentratia minima inhibitoare, bacteria nu creste.

Aceasta metoda este utilizata in laboratoarele care testeaza un numar relativ mic de tulpini bacteriene cu evolutie rapida la 35 37 0C, fara diferente importsnte, de la tulpina la tulpina, a ratei de crestere. Terapia are rolul de a distruge sau cel putin de a elimina posibilitatea multiplicarii unui agent patogen intr-un organism care, la un moment dat, nu poate efectua el insusi aceasta sau o face insuficient. Optiunea, orientarea si eficienta terapiei antimicrobiene sunt decizii luate de catre medic. Metoda implica: subtilitatea rationamentului clinic; cunoasterea farmacologiei substantelor antimicrobiene; rezultatul testelor de laborator. Efectul terapeutic este destinat rezistentei. In cazul in care CMI este mai mare decat nivelul medicamentului in ser sau alte umori. In acest caz, tratamentul este toxic pentru pacient inainte de a fi toxic pentru germenul respectiv.

MODUL DE LUCRU

• Insamantarea. Se introduce tamponul de vata steril in suspensia bacteriana etalonata. Se elimina excesul de lichid prin rotirea tamponului pe peretii eprubetei. Se elibereaza tamponul in striuri paralele pe toata suprafata mediului, succesiv in trei directii, prin rotirea placii cu 600. Insamantarea se poate efectua si prin inundare, urmata de eliminarea lichidului in exces.
• Se lasa placile pe o perioada de 3 5 minute pentru absorbtia inoculului.
• Placile insamantate se lasa la uscat, prin mentinerea la temperatura camerei 5 15 minute pana la depunerea discurilor. Discurile se vor aseza in placa numai atunci cand nu mai exista lichid pe suprafata mediului.
• Se depun discurile cu substante antimicrobiene la distanta de minimum 15 mm de marginea placii si de 30 mm Intre centrele a doua discuri vecine.
• Dupa repartizarea discurilor, placile se incubeaza imediat, la 370 C, la o perioada de 16-18 ore.

CITIREA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR

• Dupa trecerea perioadei de incubatie se masoara cu rigla gradata in mm diametrul zonelor de inhibitie completa in lumina reflectata pe fond negru mat.
• In caz de urgenta placile pot fi citite la 5-6 ore de incubare, cu conditia verificarii
diametrelor zonelor de inhibitie dupa 16-18 ore.
• In cazul mediilor transparente, masurarea se face pe spatele placilor, iar in cazul mediilor cu sange pe suprafata agarului din cauza opacitatii.
Se urmareste inhibitia completa a cresterii, facand abstractie de hemoliza pe mediile cu sange si de coloniile fine, periferice, vizibile numai la scrutare atenta prin transparenta.
• Coloniile mari din zona de inhibitie trebuie identificate si retestate. Acestea pot fi
constituite din variante rezistente sau contaminanti (inocul mixt).
• Se urmareste marginea cresterii masive facand abstractie de valul invaziv format de Proteus si de cresterea pulverulenta (80% inhibitie) in zonele sulfamidei si a trimethoprimului.
• Se verifica daca diametrele zonelor de inhibitie a fiecarei substante antimicrobiene se cuprind in limitele variatiei admise