ANCHILOSTOMIAZA

Anchilostomiaza reprezinta anemia minerilor, anemia de tunel, cloroza egipteana. Agentul etiolic este Ancylostoma duodenale, un parazit, mic, cilindric, din genul Ancylostoma, familia Ancylostomidae, clasa Nematodelor (Nematoda). Boala este raspandita in special in tarile calde, tropicale. In regiunile cu clima temperata este mult mai rara, fiind mai frecvent semnalata in minele de carbuni sau de fosfati si la muncitorii care lucreaza in tunele. Exista insa si in regiunile temperate o anchilostomiaza de suprafata, intalnita la caramidari si la lucratorii agricoli. In Romania boala era, in trecut, frecventa in regiunile miniere si in special, in bazinul carbonifer de la Anina(Banat). Datorita masurilor severe luate anichilostomiaza a fost eradicata inca din 1950. Ca urmare a drumului pe care-l parcurge parazitul in organismul celor infestati, boala poate imbraca pe rand un aspect cutanat, apoi pulmonar si in cele din urma intestinal. Aspecul cutanat este rezultatul patrunderii prin piele a larvelor parazitului. La punctul de patrundere situat pe maini si mai ales pe picioare (boala picioarelor goale), se produc manifestari toxico-alergice, bolnavii acuzand senzatii de arsura si de prurit. La acest nivel apar papule rosii urticariene, vezicule si leziuni de grataj care se pot complica si cu infectii microbiene (piodermite). Aspectul cutanat intalnit frecvent la bolnavii alergici este cunoscut si sub numele de gurma minerilor. Aspectulpulmonar al bolii este rezultatul trecerii larvelor prin plamani. Cand larvele sunt numeroase se produc traumatisme locale, urmare de revarsari de sange in alveole si de o infiltratie a peretilor acestora. In aceasta perioada bolnavul prezinta o jena respiratorie insotita de tuse si expectoratii, uneori cu caracter sanguinolent. Nu sunt rare cazurile in care la examenul radiologic apar umbre pulmonare fugace (Sindromul Lefferr), iar in sange isi face aparitia o enzinofilie destul de ridicata. Determinate probabil tot pe cale toxico-alergica sunt si rasul urticarian de pe corp, durerile in gat, coriza s.a. Al treilea stadiu al bolii este cel intestinal, care incepe atunci cand larvele trecand prin fundul gatului, ajung in duoden si in portiunea anterioara a jejunului, acolo unde se fixeaza, cresc si se transforma in adulti. Infestarea poate sa fie reprezentata de un numar variabil de paraziti. Atunci cand numarul acestora in intestin este mai mic si nu depaseste 50, boala poate fi asimptomatica; intre 50-100 exemplare, manifestarile clinice sunt neinsemnate, intre 100-500 au un caracter moderat iar peste 500 boala poate sa ia un caracter grav. Tulburarile pe care le determina formele adulte intestinale sunt datorate actiunilor pe care parazitii le exercita asupra gazdelor lor. In anichilostomiaza, pe langa actiunea toxica, traumatica sau bacterifera au o actiune spoliatoare. Pe langa faptul ca parazitii se hranesc cu sange (un singur exemplar adult poate sustrage gazdei 0,05 ml sange/zi), glandele salivare ale anchilostomelor produc o substanta anticuagulanta sangele continuand sa se scurga si dupa ce viermele s-a desprins de peretele intestinal. Anemia care se instaleaza in cazurile de infestare masiva poate fi foarte accentuata, numarul globulelor rosii scazand, in unele cazuri sub 1 000 000, iar hematocritulsun 20%. O data cu anemia, boala evolueaza cu durei epigastrice (calmate uneori de alimente), tulburari digestive, greturi, varsaturi, balonari si tulburari de tranzit intestinal, mai frecvent diaree. Pe langa sindromul anemic sau tulburarile digestive amintite, un loc important il detin pentru manifestarile clinice si simptomele de ordin neuropshic sau glandular. La bolnavii mai vechi apare o depresine psihica si diferite tulburari nervoase (ameteli, greutate in mers, parastezii etc.), iar la copii infestati s-a remarcat o intarziere in dezvoltarea fizica, intelectuala si in maturizarea sexuala. In unele cazuri (pana la 80%) anichilostomiaza evoluleaza si cu eozinofilii sanguine, care poate atinge si 50%. Examenul microscopic al materiilor fecale prin metoda Willis-Hung permite diagnosticul prin identificare oualelor parazitului. Examinarea trebuie facuta curand dupa eliminarea scaunului, pentru a nu permite oualelor sa eclozeze si sa dea nastere la larve. Larvele rabditoide si apoi strongiloide de anichilostomiaza pot fi usor confundate ce cele de strongloid, pe care bolnavii de strongiloiza le elimina ca atare in scaune. In infestatiile reduse se poate recurge, in scop de diagnostic, la metoda culturilor cu carbune sau la metoda Baerman. Intrucat boala este insotita frecvent de anemie si eozinofilie sanguina periferica, examenul hematologic poate duce la un diagnostic probabil de anchilostomiaza. Tetraclorura de etilen si hexilrezorcina au fost inlocuite cu Alcopar (hidroxinaftoalul de befeniu): se administreaza 5 g (2,5 g substanta de baza) in doza unica. La copii de pana la 2 ani - 1,25 g (1/2 plic). Se poate repeta la o saptamana, de 3-4 ori (Alcopar). Se mai recomanda Tiabendazol si Tetramizol (Levamisol). Concomitent se trateaza si anemia cu produse de fier. Larvele infestate ale parazitului ajung in organismul omului pe cale cutanata, la nivelul membrelor inferioare neprotejate. Calea orala de infestare este cu totul rara. Depistarea si tratarea celor paraziti trebuie insotita de masuri de distrugere a larvelor parazitului (salubrizarea minelor) si de protectie a persoanelor expuse (incaltaminte de protectie)