DRACUNCULOZA

Dracunculoza este o boala al carui agent etiologic este filarioza, determinata de Dracunculus medinensis, specie de filarie din genul dracunculus, familia Dracunculidae. Dracunculoza inscrie un focar important pe un teritoriu intins din Asia, iar al doilea mare focar il inregistreaza in diferite regiuni din Africa. Boala este destul de frecventa si in partea de nord a Americii de Sud. Dupa o perioada de incubatie, care dureaza 8-10 luni, boala incepe o data cu migratia femelei atinci cand apar manifestari toxico alergice (prurit cutanat, urticarie generalizata, dispnee astmatiforma, diaree si uneori febra). Tot in aceasta perioada se inregistreaza si o eozinofilie sanguina periferica, ce se poate urca la valori de 50-60%. In cursul migrarii parazitul se opreste, de cele mai multe ori, in membrele inferioare (3/4 din cazuri), dar si in membrele superioare sau alte regiuni ale corpului. Cand parazitul a ajuns la punctul terminus, in apropierea pielii, apar, la acest nivel, si unele leziuni locale. In dreptul locului unde dedesupt se afla extremitatea anterioara a parazitului, sub influienta secretiei iritante a glandelor cefalice, apare pe pielea deja rosie mai intai o papula, care se transforma in pustula; spargandu-se, lasa o ulceratie de cca 2cm. In fundul ulceratiei se gaseste extremitatea anterioara a parazitului. La primul contact cu apa, pe la acest nivel, o portiune din tubul uterin herniaza, se sparge si lasa sa se exteriorizeze o parte din numarul mare de embrioni care-i contine. La alte contacte cu apa, alti embrioni sunt eliminati, asa incat pana la urma are loc, o evacuare completa a uterului si apoi o eliminare spontana sau prin extragere manuala si a parazitului. In multe cazuri Dracunculoza se poate complica din cauza unor localizari mai aparte a viermelui (pericard, peritoneu, spatiul conjunctival al ochiului, scrot etc) sau din cauza infectiilor supraadaugate care pot duce la formarea de abcese sau de flegmoane gangrenoase. Au fost citate si cazuri de tetanos, date de patrunderea microbilor prin orificiul de iesire al parazitului. In regiunile endemice in special diagnosticul reiese din eexamenul obiectiv, parazitul putand fi bine simtit la palpare, cand da impresia unei corzi de violoncel. In fata leziunii cutanate un jet de apa rece, orientat spre fundul ulceratiei, aduce la eliminarea unui lichid tulbure in care pot fi identificati embrionii. Se poate folosi si intradermoreactia, reactia de fixare a complementului si, mai ales, reactia de imunofluorescenta indirecta. Tratament: pe langa extragerea manuala si lenta a parazitului, dupa o metoda indigena, sau pe langa evacuarea totala a embrionilor sub influienta unor jeturi repetate de apa, Dracunculoza pare sa benificieze si de preparate ca Dietilcarbamazina, mai ales Niridazolul sau Thiabendazolul (Mintezol). Niridazolul se recomanda a se adminstra in doza de 30mg/kg/zi, timp de 10 zile, iar Mintezolul 50mg/kg/zi in 1-2 zile. Rezervorul de infectie in  (fig 41) pare sa fie numai omul, desi parazitul a fost semnalat si la animale(caine, lup, cal, etc). Evolutia parazitului inafara gazdei definitive se face in mediul acvatic in crustacei, din genul Cyclops, care servesc de gazda intermediara. Omul se infesteaza consumand apa in care se gasesc ciclopi parazitati. Pentru profilaxie se combate gazda intermediara pe cale chimica ( DDT) sau biologica( pestii care se hramnesc cu ciclopi) si interdictia de a se folosi ca apa de baut sursele de apa in care se pot gasi ciclopii parazitati.