Eozinofilia parazitara reprezinta o crestere a numarului de eozinofile in sangele periferic sau in maduva intalnita frecvent atat in bolile determinate de helminti, cat si cele determinate de protozoare. De exemplu, in giardioza (lambliaza) eozinofilia este de valori asemanatoare cu cea din ascaridioza. Nivelul eozinofiliei sanguine, dupa patrunderea parazitului in organism, inscrie in timp o curba in forma de clopot, asimetrica. Dupa o perioada de latenta (in care eozinofilia ramane la valori normale) urmeaza o perioada de crestere rapida a eozinofilelor si apoi de stationare. In perioada urmatoare eozinofilele scad, la inceput mai repede si apoi mai lent, in decurs de mai mult timp. Aceasta curba, care poarta numele lui Lavier, se suprapune ciclului de viata al parazitului in organismul omului si variaza de la o specie la alta. Exista specii de paraziti (si probabil si tulpini) care au calitati eozinofiligene superioare altora. In cadrul aceleiasi specii eozinofilia sanguina mai variaza dupa intensitatea infestarii, localizarea parazitilor, contactul acestora stabili cu gazda sau manifestarile care pot interveni ca hetero-sau autoinfestari. Curba mai poate lua caractere particulare la bolnavii alergici, in cazurile de infestari cu mai multi paraziti, ca si in cazurile cand au fost supusi unui tratament antiparazitar. |