GIARDIA-LAMBLIA

Giardia - Lamblia reprezinta un protozor flagelat, care face parte din genul Giardia (Lamblia), familia Octomitidae, clasa Flagellata (Magisticophora). Se prezinta sub o forma vegetativa de trofozoit, asa cum se intalneste in intestin (duoden, jejun), si sub o forma chistica, chistul, forma de rezistenta si infectioasa, asa cum ajunge in exterior. Trofozoitul are o fata dorsala bombata si una ventrala plata, pe care anterior se gaseste o depresiune (fals citostom), denumita disc sugator sau ventuza sugatoare. Ascutit posterior, parazitul are aspectul unei rachete sau a unei jumatati de para care masoara 10-20mm lungime, 5-10mm largime si 2-4u grosime. Situati simetric si anterior sunt cei doi nuclei mari, fiecare cu cate un cariosom central mare. Giardiile au 8 blefaroplasti, dispusi in perechi, din care pleaca 8 flageli: 2 anteriori, 4 pleaca din zona mijlocie catre fata ventrala, iar ultima pereche paraseste parazitul pe la nivelul extremitatii posterioare. Datorita acestori flageli, parazitul poate executa diferite miscari de flotare, rotare, ondulare etc. Hranirea parazitului se face osmotic, pe toata suprafata corpului, iar inmultirea se efectueaza prin diviziune binara, longitudinala, atat in stadiul vegetativ, cat si dupa inchistare. Chisturile se formeaza printru-un proces de transformare atrofozoitilor. Inchistarea sau encistatia incepe odata cu deshidratarea trofozoitilor si cu trecerea lor spre colon, iar  excitatia, transformarea din nou a chisturilor in trofozoiti, are probabil loc in duoden. Chisturile de giardi au o forma ovalara si masoara 8-12mm lungime si 7-10u latime. Cele recente au 2 nuclei, cele mai vechi, mature, au 4 nuclei dispusi la acelasi pol sau la ambii. Flagelii reuniti formeaza in interiorul chistului, un ax median, uneori oblic, alteriori de forma literei. Pe langa chisturile tipice, de marime si forma obisnuita, in scaunele celor parazitati, pot apare si chisturi mai mici, de structura si forma mai particulara (chisturi atipice). Dupa unele observatii (Gherman, 1986) chisturile atipice ar apare la cei supusi la diferite tratamente antiparazitare sau cei care evolueaza spre o vindecare spontana. Daca formele vegetative mor repede in afara organismului, in schimb chisturile ajunse in mediul extern au calitatea de a rezista destul de mult, putand supravietui, atat la temperaturi de +50-60C, cat si la temperaturi negative destul de coborate (-20C, dupa unii chiar -70C). Chisturile de Giardia lamblia sunt formele sub care parazitul poate duce boala si la alte persoane (forma infectioasa). Ingerate ajung mai intai in stomac si apoi in duoden, acolo unde are loc excitatia. Numarul acestora poate fi uneori mai mic, alteriori mult mai mare, putand ajunge pana la un milion de exemplare pe centimetru patrat de mucoasa intestinala. In asemenea cazuri pe langa o actiune toxico-alergica, parazitii isi exercita actiunea asupra organismului printr-o actiune de spoliere (tulburari de maldigestie sau de malabsorbtie) si printr-o actiune mecanica - traumatizanta sau obstructiva. Parazitul se poate localiza si in caile biliare, determinand tulburari colecistohiliare, care uneori intrec si pe cele intestinale (Gherman, 1982). Mayer si Radulescu(1970) au remarcat ca la persoanele imunosupresate, giardiile pot fi vehiculate pe cale limfatica pana in ficat si intreg organismul. Patrunderea in tesuturi si modificarile din structura peretelui intestinal, pe care le determina parazitii, efectul citopatic, de tip proliferativ si degenerativ, cu care par sa fie inzestrati acestia, ca si posibilitatea de a fi diseminati si in alte organe le dau caracterul la patogenitate pe care-l au intr-o mare parte din cazuri.