Hidatina reprezinta un stadiu de larva al parazitului Taenia echinocoesus (Echinococcus granulosus), forma sub care evolueaza in organismul organismul uman si al unor animale ierbivore (oaie, bou,capra, camila), rozatoare (iepuri de camp sau de casa, soareci) sau porcine. In peste 85% din cazuri este localizat in ficat si plaman, dar se poate dezvolta in orice alt organ. De la masa veziculoasa de 0,5-1mm, de la 1-2 luni, parazitul isi dubleaza volumul la 5-6 luni, iar dupa mai multi ani (creste cca 1 cm pe an) poate atinge marimea unui cap de adult.Sub rapot morfologic, are caracterul unei formatiuni veziculoase, sferice. La exterior este delimitata de cuticula, o membrana de 1mm grosime, stratificata si anhista, formata din lamele suprapuse concentrice; pe partea interna se gaseste membrana germinativa (proligera), constituita dintr-o masa protoplastica, granulara de 10-25u grosime, care cuprinde uneori numerosi nuclei. Ca membrana vie, membrana germinativa reprezinta adevaratul parazit, intrucar prin inmugurire contribuie la formarea veziculelor proligere (capsulelor proligere), care datorita scolecsilor (protoscolecsilor) pe care-i contin asigura reproducerea in continuare a hidatinei. Interiorul hidatinei este in mare parte ocupat de lichidul hidatic, lichid clar crapa de stanca, care este produs de secretie endogena a acesteia. Veziculele proligere desprinse din membrana germinativa, impreuna cu protoscolecsii pe care-i elibereaza si cu carlige libere se depun in partile declive ale chistului formand nisipul hidatic. Intr-un cm3 de nisip hidatic se pot gasi in medie 400 000 -500 000 de protoscolecsi liberi, iar un chist hidatic fertil poate contine peste 5 cm3 nisip hidatic, ceea ce explica prolificitatea parazitului si potentialul sau infectant. De hidatina apartin si veziculele fiice, endigene, care migreaza spre interior, si exogene care migreaza in afara. Formate dupa mecanisme inca discutate si de o semnificatie indoielnica, veziculele fiice, cu o structura asemanatoare cu cea a hidatina mama, sunt mai frecvente la animale. La exterior hidatina este inconjurata de o reactie fibroasa din partea gazdei, care formeaza membrana adventice; este formata dintr-o membrana interna, hialina, una mijlocie conjunctiva (bogat vascularizata) si o a treia, la exterior, corespunde zonei de atelectozie a organului invadat. Hidatina odata formata poate in mod natural sa se indrepte spre un proces de involutie, sa se complice cu o infectie sau ruptura. |