Hidatioza Alveolara reprezinta o boala parazitara determinata de obicei de forma larvara de Echinococcus alveolaris, cestod care ca adult poate fi intalnit la vulpe. Instalat la om, parazitul fixat de cele mai multe ori in ficat, provoaca o boala grava, cu evolutie rapide si de multe ori mortala. Forma larvara de Echinococcus alveolaris, parazit din genul Echinococcus, familia Taeniidae, ordinul Cycloohyllidae, clasa Cestoda. Rol asemanator poate sa-l detina si late specii mai rare ca E. oligartius, E. patagonicus, E. vogelli etc. Boala este necunoscuta in regiunile calde, sudice, dar a fost semnalata in mijlocul Siberiei, Suedia ,Austria ,Canada, Turcia, Japonia, Australia si Noua Zeelanda. In Romania n-au fost citate cazuri la om. Hidatioza Alveolara incepe cu tulburari dispeptice, dureri in hipocondrul drept si stari icterice sau subicterice. Perioada de stare este dominata in 85-90% din cazuri de icter cu caracter obstructiv, insotit frecvent de febra si dureri, care se repeta sub forma de crize. Pruritul cutanat si eozinofilia sanguina sunt frecvent prezente. Hepatomegalia se intalneste la jumatate din cazuri si este reprezentata de un ficat dur, dureros, neregulat, care poate cobora pana in fosa ilarica dreapta. Relativ repede bolnavii intra intr-o stare generala alterata, de inapetenta, astenie, pierdere ponderala si casexie. Leziunile hepatice au un caracter pseudo-tumoral si evolueaza cu distrugerea progresiva a ficatului si cu o invadare masiva a sistemului vasculobiliar. La 10% din cazuri boala se poate complica cu metasteze cerebrale, pulmonare, cardiace, renale etc. Prognosticul este intotdeauna sever. Diagnostic: Prezenta bolii in regiunea din care provine bolnavul si aparita ei printre muncitorii forestieri, vanatori, padurari, turisti etc, servesc pentru un diagnostic de orientare. Aceeasi valoare o au si eozinofilia sanguina crescuta si viteza de sedimentare. Nici unele reactii imunobiologice (hemaglutinare, reactia de imunofluorrescenta etc) nu au o valoare mai mare din cauza reactiilor pozitive incrucisate. Un aport relativ mai important revine in diagnostic radiografiei pe gol (calcificarile si unele imagini hidroaerice pe teritoriul ficatului), arteriografiei (amputatii arteriale), scintigrafiei hepatice (imagini lacunare unice sau multiple), echografiei hepatice (imagini chistice) si tumografiei computerizate (modificari de volum, zone heterogene etc). Date semnificative le da laparascopia, prin semnalara formelor multinodulare, pseudo-metastatice si prin posibilitatea de a efectua, sub control, punctia hepatica, examenul histolic fiind singurul cu certitudine. Rolul de principal rezervor de infectie, ca gazde definitive, il detin vulpile (Vulpes vulpes sau Alopex lagopus) si mai putin alte animale (cainele, pisica, lupul etc). Gazdele intermediare sunt diferite specii se rozatoare (Microtinae), care asigura parazitului un ciclu de dezvoltare completa. Omul este o gazda cu totul accidentala si se infesteaza ingerand fructe de padure (afine, fragi, zmeura etc) contaminate cu oua eliminate de vulpe sau alte gazde definitice. Boala poate ajunge la om si de la pisica, care adeseori se hraneste cu soareci de camp. Se pare ca si soarecii de casa ar putea contracta parazitul, ceea ce face ca rolul pisicii in epidemiologia bolii sa fie si mai semnificativ. In hidatioza alveolara, profilaxia trebuie sa se bazeze pe reducerea numarului vulpilor (actiuni de vanatoare organizata), pe combaterea sistematica a rozatoarelor (soareci de camp, de casa) si pe masuri de igiena. Fructele de padure trebuie bine spalate inainte de a fi consumate, iar mainile intotdeauna curate, mai ales dupa contactul cu animalele. |