Contactati-ne:
0724.885.715
0724.885.715
0730.514.767
 
Cosul tau (0 produse)
Nu aveti niciun produs in cos.
 


Reduceri Newsletter Ajutor
   
Ekilibrium logo
home   •Clasificare produse   •Stiri   •Video   Oferte speciale    
Contact
Semiologia esofagului Semiologia esofagului
Semiologia esofagului Simptomele fimctionale constatu in disfagie, dureri si regurgitare - complex
Mai mult...
Ischemia arteriala cronica Ischemia arteriala cronica
Ischemia arteriala cronica Apare in arteroscleroza obliteranta a membrelor pelviene, in trombangei
Mai mult...
Comanda rapida    
Pachete
Cosmetice Bio
Produse
APARATE
Clasificare Produse
CARTI, CD-uri, DVD-uri
Igiena Personala
Tratamente
Produse pentru femei
Produse pentru slabit
Produse Bio
Pentru Copii
Produse Barbati
REGIM DE INGRASARE
Bucatarie
Diverse
Aparatura medicala
Dispozitive
Electrocasnice
Apicole
Sport
Ceaiuri
Unguente
Antistres
Uleiuri
Siropuri
Imunitate
Cosmetice
Love Sex
Mese de masaj


A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V X Y Z

Hidatioza uniloculara chistica este o boala parazitara determinata de forma larvara de Echinociccus granulosus, cestod al canidelor. Sub o forma tumoral-veziculoasa, parazitul, fixat in ficat sau plaman si mult mai rar in alte organe, are o evolutie particulara insotita de complicatii, uneori destul de severe. Forma larvara de Echinococus granulosus, parazit din genul Echinococcus, familia Taeniidae, ordinnul Cyclophyllidae, clasa Cestoda. Boala are o larga arie de raspandire. Necunoscuta sau foarte rara in S.U.A., Canada, Japonia, India, Anglia, Suedia, Norvegia etc, este destul de frecventa in tari mediteraniene din Europa, Africa, sau Asia si in Australia sau Noua Zeelanda. Proportia celor infestati poate trece in prezent, in zonele endemice de boala, de 20 sau 25 la 100 000 locuitori. In Uruguay, Kenya si alte regiuni limitate, proportia este mult mai mare. In Romania,cu ani in urma, statisticile aratau 5-6 oameni la 100 000 locuitori (Lupascu si Panaitescu, 1968). Caracteristica clinica generala a bolii hidatice este ca la inceput are o evolutie complet asimptomatica. In localizarile unice sau multiple din ficat, plaman sau oricare alt organ, chisturile hidatice mici si chiar mijlocii se dezvolta fara sa-si tradeze de la inceput prezenta. Mai tarziu, pe langa deformatiunile adeseori provocate de formatiunea tumorala chistica si pe langa durerile locale apare si o simptomatologie generala. Manifestarile clinice cu caracter general cu care poate incepe sunt: astenia, care se instaleaza in timp, scaderea capacitatii de munca, inapatenta, stare subfebrila si pierderea treptata in greutate. Fenomene alergice, prezente la peste 30% din bolnavi si exteriorizate clinic sub forma de prurit cutanat sau de elemente urticariene; manifestari cutanate, care in hidatidoza necomplicata sunt mai discrete si tranzitorii, pot scapa neobservate. Eozinofilia periferica sau tisulara se instaleaza dupa ce a atins un maxim, pentru a se mentine in continuare la valori moderate, disparitia ei are loc dupa ce parazitul a fost inlaturat prin moartea lui sau prin ablatie chirurgicala. Curba eozinofiliei poate fi supusa pe parcurs la ascensiuni mai mult sau mai putin bruste, mai ales in cazul fisurarii, ruperii sau infectarii chistului. In general eozinofilia la valori medii, intre 5 si 15 %, este prezenta la 40-50% din cazuri; valorile mai mari sau mai mici sunt puse pe seama unor tulpini parazitare cu proprietati antigenice si eozinofiligene diferite (Gherman, 1981). In hidatidoza complicata pe langa cele amintite se asociaza febra, insotita sau nu de frison, leucocitoza, viteza desedimentare crescuta si o stare generala alterata. Polimorfismul clinic al hidatidozei este si consecinta localizarii si dezvoltarii diferite a parazitului in organism; daca cca 90% din cazuri se pot fixa in ficat sau plamani, cel putin 10% din ambrioni hexantati trec filtrul hepatic si pulmonar, datorita plasticitatii si maleabilitatii lor, ajungand pe cale sanguina in cord, creier, oase, muschi, maduva etc. In toate aceste localizari, pe langa simptomele generale boala hidatica poate evolua si cu simptomatologie de organ, uneori destul de complexa. Hidatidoza cardiaca este rara si se intalneste la 0,5 pana la 2%.Clinic, cei mai multi purtatori de chist hidatic sunt asimptomatici, mai ales la inceput cand chisturile sunt mici si necomplicate. Mai tarziu apar dureri precordiale, palpitatii, extrasistole si uneori dispnee. Mai rare sunt tulburarile de ritm, tahicardia paroxistica sau blocul atrio-ventricular. Complicatiile sunt determinate de rupturi intracardiace sau intrapericardice, care pot fi urmate de soc anafilactic, obstructii valvulare sau obstructii in vasele cerebrale, pulmonare etc. Hidatioza cerebrala, boala rara (in jur de 1-2%); atrage atentia prin problemele de diagnostic si tratament pe care le ridica in patologia sistemului nervos. Mai des intalnit la varsta mica, chistul hidatic cerebral, de obicei unic (cele multiple par sa fie de origine metastatica), se dezvolta mai ales subcortical, in substanta alba din regiunea rolandina. Alte localizari sunt mult mai rare. Chistul are o forma ovalara, chiar sferica si poate atinge in diametru pana la 5-7 cm. Fara sa invadeze si fara sa se infiltreze in masa cerebrala, chistul (pe langao actiune generala toxico-alergica) exercita asupra cortexului o insemnata actiune de compresiune, care in timp duce si la unele tulburari. La copil debutul se face prin semne de hipertensiune intracraniana, celelalte manifestari (cefaleea, varsaturi, tulburari de sesibilitate, de vedere sau de vorbire, crizele de epilepsieetc) sunt destul de frecvente dar necaracteristice. In zonele endemice de boala (prin inhibitia complexului neuro-hipofizar) dezvoltarea fizica generala a copiilor este influentata, ducand la inregistrarea frecventa a cazurilo de infantilism hidatic; originea hidatica a unei afectiunicerebrale (Arseni si Marinescu, 1981) poate fi luata in discutie daca este vorba de un copil care provine din mediul rural, daca are HIV, capul mare si o evolutie prelungita, care contrasteaza cu o stare generala buna si cu saracia semnelor de foca. Mai dificila este recunoasterea recunoasterea unui chist hidatic cerebral la adult care evolueaza frecvent cu orice alt proces de crestere intracraniana; lipsa posibilitatii de adaptare a cutiei craniene face ca manifestarile neurologice sa apara mai repede decat la copii (3-6 luni) si sa realizeze poliformism simptomatic, in functie de localizarea chistului. La adult pe langa cefaleea difuza, tulburarile de vorbire, sindrom de hipertensiune intracraniana prezent in majoritatea cazurilor apar si tulburari psihice (apatia, tulburari de comportament, stari de confuzie etc). Hidatioza cerebrala metastatica este mai rar reprezentata de chisturi multiple si se intalneste de regula la adult. Evolutia clinica difera de la caz la caz, insotindu-se de hemiplegie sau diferite simptome encefalice difuze sau meningeale. In hidatoza hepatica, care reprezinta 60-70% din totalul determinarilor viscerale, chiar si cazurile simple necomplicate si fara rasunet biliar, pot atrage atentia asupra suferintei de organ prin hepatomegalia cu care se prezinta bolnavii, tulburari cu caracter dispeptic (greturi, inapetenta, balonari, etc), si dureri usoare in hipocondrul drept. O simptomatologie hepatica sau hepato-biliara mai zgomotoasa apare pe parcurs, aceasta fiind determinata de formele biliare sau tumorale pe care le ia boala in cursul evolutiei sale hepatice. In formele cu rasunet biliarintalnite la aproape 90% din bolnai (Juvara, Burlui) modificarile clinice care apar sunt urmarea fisurarii, fistulizarii sau chiar rupturii chistului hidatic in vezicula biliara; sunt reprezentate de dureri colicative, febra, icter, leucocitoza si alterarea starii generale. Crizele pot apare periodic si unii bolnavi ajung sa fie operati de litiaza biliara (Gherman si Florian, 1986). Starea de soc, cu manifestari anafilactice, intalnite in ruptura chistului hidatic in peritoneu, pleura etc, nu apare de obicei in rupturile chistului hidatic in caile biliare. In cea de a doua forma, formele tumorale de boala, care sunt mai rare, manifestarile clinice sunt in primul rand consecinta sediului diferit al chistului pe teritoriul ficatului. De exemplu, in chistul de localizare cntrala, ficatul este marit in intregime, in chistul de dezvoltare anterioara, tumora pe care o determina parazitul este adeseori vizibila in hipocondrul drept, iar chistul de localizare superioara evolueaza frecvent cu o simptomatologie toracica. O simptomatologie variata determina insa boala prin complicatiile de care se insoteste. Cea mai frecventa dintre acestea este infectarea chistului, care apare la aproape 60% din cazuri (Fagaraseanu, 1975), si este insotita de dureri cu caracter permanent, febra de tip septic, subicter, viteza de sedimentare crescuta si leucocitoza, care este prezenta la valori mari. Mai grava dintre complicatii este ruptura chistului hidatic in diferite organe cavitare. Ruptura chistului in peritoneu se insoteste de stare de soc (paloare, transpiratii reci, scaderea tensionala, pierderea cunostintei), varsaturi si sughit. Se produce o peritonita hidatica si daca bolnavul depaseste starea de soc, ramane pericolul hidatidozei secundare, cu evolutie spre casexie hidatica si moarte. Deschiderea unui chist hidatic spre torace se produce mai rar; se insoteste de junghi, tuse, cianoza, dispnee, iar cand se realizeaza fistula bronsica apara si voma. Chisturile se mai pot rupe in tubul digestiv (stomac, duoden, intestin, rect), in vena cava inferioara, in pericard, in bazinetul renal sau la piele. Tabloul clinic a hidatidozeise poate imbogati si din cauza altor complicatii care pot apare in timp. De exemplu, distrugerea parenchimului hepatic in jurul chistului hidatic, prin embolizare si trombozare reactionala, duce la leziuni cu caracter cirogen, care se pot extinde si la zonele mai indepartate. Un chist hidatic mai mare poate determina, prin compresiune, hipertensiune in teritoriile venei cave sau ale venei porte, ceea ce contribuie la aparitia unei circulatii colaterale si la instalarea unei ascite. Se considera ca un chist hidatic poate favoriza si instalarea in timp a unei litiaze biliare (actiune litogena). Toate acestea fac din hidatidoza hepatica un capitol important din patologia hepatobiliara. Hidatidoza intraorbitara, localizare intraorbitara a chistului hidatic, este rara, dar a fost intalnita la 1% din totalul localizarilor. Apare la varsta tanara si de regula este unilaterala. Chistul hidatic intraorbitar are o evolutie mai rapida, dar debutul este lent, parazitul tradandu-si prezenta prin dureri diverse ale globului ocular, exoftalmie si tulburari de vedere (diminuarea acuitatii vizuale). Durerea, ca prin semn, poate capata in timp un caracter de nevralgie sau chiar hemicranic. In perioada de stare, simptomatologia este domianata de exoftalmia dureroasa permanenta si ireductibila, masa tumorala fixa, dura, de obicei globuloasa, si tulburarile oculomotori, printre care tulburarile acuitatii vizuale pot merge pana la cecitatea completa. Complicatiile pot fi oculare (prin cresterea chistului) si orbitare, cele cerebrale fiind foarte rare. Hidatidoza musculara se intalneste la 2 pana la 5 % din cazuri. Localizarile musculare pot fi primitive sau secundare. Fixarea in muschi a chistului se traduce clinic prin aparitia unei tumori ovoidale, dura sau semidura, care creste lent, progresiv si care de obicei este nedureroasa. Chistul infectat, situat in tesutul adipos interstitial, poate sa determine o miozita locala sau se poate deschide la exterior. Hidatidoza osoasa este destul de rara, intalnindu-se la aproximativ 1-2,5% din cazuri. Priveste toate oasele scheletului. O preponderenta mai mare o au localizarile vertebro-medular care, dupa cei mai multi autori, reprezinta peste jumatate din totalul localizarilor osoase; urmeaza localizarile in oasele lungi (femur, humerus, tibie), in oasele bazinului, craniului, omoplatului si in proportii mai mici, in celelalte. In localizarea osoasa, expansiunea formatiunii chistice se face prin aparitia de noi vezicule la suprafata veziculei initiale, ceea ce duce la realizarea unor chiste multiveziculare, fara membrana asventiceala. In cursul dezvoltarii chistului are loc cresterea tensiunii intraosoase, care favorizeaza perforarea periostului si invadarea tesuturilor moi din jur. Atat localizarile din oasele calotei craniene, cat si cele din corpul vertebral pot determina numeroase complicatii da vecinatate. In localizarile vertebrale, complicatiile prin compresiuni radiculo-medulare, apar, de exemplu, la aproape 90% din cazuri (Arseni si Panoza, 1982). Hidatidoza oaselor lungi evolueaza incet, cu dureri si este descoperita numai cu ocazia unei fracturi spontane sau provocate.Caracteristic pentru durerea din hidatidoza osoasa est efaptul ca nu este infleentata de medicamentatii si nici de repaus. Ilidatidoza pancreatica, determinata de localizarile chistului hidatic in pancreas, este foarte rara (0,2%), iar simptomatologia este mult timp dominata de dureri localizate in etajul superior al abdomenului. Masa abdomilala palpabila apare dupa mai multi ani de evolutie. Complicatiile sunt date de infectarea chistului si de posibilitatea deschiderii acestuia in canalul Wirshung, caile biliare, peritoneu, stomac etc. Hidatidoza peritoneale, relativ frecventa(15%) este secundara unor chiste hidatice localizate in ficat, splina sau alte organe din cavitatea abdominala. Debutul poate fi lent si insidios sau brusc, in urma ruperii unui chist visceral, cand apare starea de soc, cu eruptie urticariana, hipotensiune, colaps si, uneori, moarte. In perioada de stare bolnavii prezinta dureri abdominale usoare, balonari, constipatie si o stare generala buna. La examenul obiectiv se poate constata la palpare un abdomen boselat, cu mici mase elastice fluctuante. In hidatidoza pulmonara, care ca frecventa dupa cea hepatica, simptomatologia este mai usoara in formele comune necomplicate si mai severa in formele comune complicate. In hidatidoza pulmonara necomplicata semnele generale de boala, in afara manifestarilor cutanate(urticarie) si a eozinofieliei sanguine, sunt in general neinsemnate. Nici semnele fizice ale bolii nu sunt prea semnificative. In schimb, bolnavii se prezinta cu o seie de semne subiective:durere toracica, frecvent prezenta, dispneea respiratorie, accentuata in chisturile hidaticemai mari, tusea care poate fi seaca sau productiva si ca semn mai constant hemoptizia. Simptomatologia din aceasta localizare capata caracter variat si alarmant in forma complicata a bolii. Astfel, in suprainfectia chistului, ca forma de complicatie, boala evolueaza cu febra (cu caracter ondulant), dureri toracice, tuse cu expectoratie mucopurulenta si fetida, leucocitoza, viteza de sedimentare crescuta si stare generala profund alterata. Intr-o alta forma de complicatie chistul, dezvoltandu-se intr-un organ bogat vascularizat cum este plamanul, determina diferite eroziuni vasculare, care sunt cauza hemoptiziilor ce se repeta timp indelungat intr-o boala, care altfel evolueaza fara febra si cu stare generala relativ buna. A doua categorie de complicatii mai grave o formeaza ruperea chistului, insotita de eliminarea continutului de bronhii, pleura sau alte organe vecine (mediastin, esofag etc). Ruptura in branhie este cea mai frecventa; fiind dominata de sindromul de vomica, insotita de fenomene anofilactice, uneori de hemoptizii, are o evolutie de regula severa. Ruptura in cavitatea pleurala se insoteste clinic de dureri toracice ciclente, dispece, febra si se poate, uneori, incheia cu revarsate pleurale, pneumotorax. mai rar intalnitesunt rupturile hidatidei in celelalte organe de vecinatate. Hidatidoza renala se inatlneste la 2-7 % din cazuri (Burghele, 1979). Evolutia se face de regula lent, cu o simptomatologie ebsenta sau cel mult reprezentata de dureri locale, persistente. Odata constituita tumora apare regulata, rotunda sau ovalara, este elastica si cu caracter lombar. Debutul poate fi uneori brusc, cand boala incepe cu hematurie abundenta, insotita de dureri colicative si tulburari mictionale. Chistul hidatic renal poate determina si o hipertensiune arteriala secundara, prin compresiunea asupra pedicului vascular; se poate complica, ca si in alte localizari, prin infectare si ruperea in peritoneu, stomac, duoden etc. Ruperea chistului in rinichi se face, de obicei, in calice si nu in bazinet sau ureter (Proca,1976). Hidatidoza splenica poate fi primitiva sau poate apare printre cazurile de hidatidoza multipla sau secundara. Spre deosebire de localizarea hepatica sau pulmonara, unde pot fi doua, trei sau mai multe chisturi, in localizarea splenica este un singur chist. Debutul este insiduos, reprezentat de durere moderata in hipocondrul stang; simptomatologia care urmeazza variaza dupa localizarea si vechimea chistului. In localizarile inferioare se intalnesc greturi, varsaturi, tulburari de tranzit intestinal; in localizarile superioare sunt prezente semnele pulmonare (dispnee, tuse, reactie pleurale etc), iar in localizarile centrale se pot asocia manifestari din partea aparatului urinar. Complicatiile chitului hidatic splenic consta din infectarea si ruperea in peritoneu, pleura sau tub digestiv, insotite de o simptomatologie bogata. Localizarile in alte organe(tiroida, testicul, suprarenala etc), sunt exceptionale. In cazuri rare diagnosticul poate rezulta dintr-un singur examen radiologic (chisturi calcificate) sau dintr-un examen microscopic de urina sau de sputa, prin identificarea elenentelor parazitare. Obisnuit, diagnosticul hidatidozei, de orice localizare, cere eforturi sustinute, iar clinicianul trebuie sa foloseasca cu discernamant si metodele de explorare. Inainte insa trebuie valorificate la maximum datele obtinute de la bolnav, deoarece informatiile epidemiologice au o semnificatie importanta, fiind vorba de o zoonoza careia i s-a acordat si statutul de boala profesionala. Daca boala este mai frecventa la copii si printre muncitorii din mediul rural (pastori, crescaori de animale, vanatori etc.) se intalnesc destule cazuri si printre cei din mediul urban fara sa fi avut in anturajul lor caini. Examenul clinic al bolnavului poate adauga date importante in hidatidoza hepatica pulmonara si de alte localizari. Hidatidoza, de orice localizare, incepe cu o simptomatologie generala necaracteristica (inapatenta, scaderea capacitatii de munca, astenie, pierdere ponderala etc), si continua cu deformarile pe care le determina formatiunea tumorala chistica si durerea locala. In caz de complicatii apar manifestarile clinice (febra cu sau fara frison, leucocitoza, VSH crescute, stare generala alterata etc.) comune si altor boli. Datele obtinute trebuie confruntate cu valorile eozinofiliei sanguine, care este prezenta la 40 - 50% din cei parazitati si inscrie valori care in cazurile necomplicate nu trec de 15 %. Curba eozinofiliei are ascensiuni bruste, in cazul unei hidatidoze secundare, ca si odata cu fisurarea, ruperea sau infectarea chistului. Cu asemenea incertitudini si fiind in imposibilitatea de a putea pune un diagnostic pozitiv, s-a apelat la reactii imunobiologice ca: intradermoreactia Cassoni, reactia de fixare a complementului, reactia de hemaglutinare indirecta, dubla difuziune Ouchterlony, contraimunoelectroforeza, imunofluorescenta indirecta, iar in prezent si cu metoda enzimatica (ELISA). Un loc si mai important il detin in diagnostic metodele imagistice moderne. Tratamentul Hidatidozei este inca de resortul chirurgiei, mai ales ca incercarile care s-au facut de-a lungul anilor pentru folosirea in scop terapeutic de diferiti agenti fizici (diatermie, radioterapie), biologici (ser antihidatic, vaccin sau anatoxin) sau medicamentosi (timol iodat, arsenobenzen, produse antipaludice de sinteza etc.), n-au reusit sa se impuna in practica. Cazurile de hidatidoza care nu-si pot gasi o rezolvare chirurgicala (hidatidoza recidivanta, chisturi hidatice multiple, chisturi hidatice inaccesibile etc), ca si refuzul unor bolnavi de a se supune la interventia operatorie, fac ca un tratament medicamentos in aceasta parazitoza sa devina absolut necesar. Pentru un tratament medicamentos, pledeaza mai intii observatiile lui Bekti si Colab (1977), care au obtinut dupa un tratament prelungit cu doze mari de mebendazoi, regresia completa a chisturilor, in 4 cazuri de hidatidoza hepatica. In ultimii ani, rezultate superioare s-au obtinut cu Praziquantel (Biltricid) si mai ales cu Albendazol (Zentel), derivat imidazolic mai usor rezorbit in intestin, al carui principal metabolit activ (sulfoxidul) patrunde mai repede in interiorul chistului. Administrat in doza de 10-15 mg/kg/corp, in 4-5 cure de 30 zile (Moriss si Colab, 1986), s-a obtinut vindecarea a 5 bolnavi si ameliorarea a altor 15, din lotul respectiv. In ultimii 7 - 8 ani (I. Gherman) s-a instituit tratamentul cu mebendazoi (Vermox), la peste 50 de bolnavi, care nu mai puteau beneficia de chirurgie. Doza medie a fost de 15-25 mg/kg/corp, in cure de cate o luna, repetate la intervale de o luna, timp de 1 an, in unele cazuri chiar 2 ani. Tratamentul a fost perfect suportat in toate cazurile, starea generala a bolnavilor, la unii foarte alterata, s-a ameliorat simtitor, mai toti bolnavii au castigat in greutate, intre 3-10 kg. La examenele ecografice si tomografice de control efectuate periodic la bolnavii dispensarizati, s-a remarcat ca unele chisturi care au crescut in diametru sau si-au pastrat dimensiunile si o treime dintre ele cu semne evidente de micsorare si de involutie (ratatinare, sbarcirea si detasarea membranei germinative) si chiar disparitii. La mai multi bolnavi s-a semnalat si negativarea reactiilor imunobiologice facute dupa tratament. Asemenea rezultate satisfacatoare nu sunt de natura sa duca la o concluzie definitiva, mai ales ca bolnavii sunt in continuare sub tratament si observatie. Oricum, evolutia clinica buna a tuturor acestor bolnavi tratati cu mebendazoi pledeaza cel putin pentru influenta favorabila a preparatului. Concluzia este ca un tratament cu asemenea preparate ar trebui administrat bolnavilor cel putin inaintea si dupa operatiile pentru chist hidatic. Principala sursa de infectie in hidatidoza omului este cainele (Canis familiaris), care, adapostind parazitul ca adult, are rolul de gazda definitiva. Parazitul Echinococeus granulosus se mai poate dezvolta pina la stadiul de tenie adulta si la alte carnivore (lup, sacal, hiena etc.) cu rol mai redus ca sursa directa de infectie pentru om. Prezenta parazitului la animalele salbatice nu este lipsita de semnificatie epidemiologica, avand in vederea ca unor asemenea animale le revine rolul de a intretine boala in natura si de a forma dupa expresia autorilor sovietici, adevarate focare naturale. In intestinul cainelui, in numar uneori de cateva mii (uneori chiar zeci de mii) poate trai de la 5-6 luni pana la aproape 2 ani. Faptul ca fiecare parazit depune cca 1 200 de oua infectioase, pledeaza pentru potentialul epidemiologic care poate fi atribuit cainelni ca principal rezervor de infectie. Cai de transmitere: De la cainele infestat, ouale (embrioforii) ajung la om, cel mai frecvent printr-o contaminare directa. In urma unui contact mai apropiat ouale infectioase ale parazitului trec de pe blana cainelui pe cale bucala in organismul omului, prin intermediul mainilor nespalate, ceea ce i-a atras numele de boala prin excelenta a mainilor murdare. Locul important ce revine contaminarii directe in transmiterea hidatidozei rezulta din frecventa mai mare a bolii printre cei care prin specificul muncii vin mai des in contact cu cainii (ciobani, vanatori, dresori de caini etc.). Uneori de pe blana cainilor ciobanesti embrioforii ajung pe blana oilor, de unde omul Ie poate prelua odata cu mulsul sau tunsul acestora. Mai rar, boala poate apare si in urma unei contaminari indirecte, prin intermediul apei, fructelor si zarzavaturilor nespalate sau al alimentelor neprotejate, pe care au ajuns embrioforii, care pot rezista pana la 1-2 saptamani la uscaciune sau umiditate si pana la 4 luni la congelare. Omul este receptiv fata de hidatidoza si nu exista o rezistenta naturala sau castigata de boala. Boala se intalneste la orice varsta. Sunt totusi anumite localizari (cerebrala, cavitatea orbitala) care apar mai frecvent la varsta mica, dupa cum altele (hepatica sau osoasa etc.) se intalnesc mai frecvent la adulti (30 - 40 ani). Boala se imparte aproximativ egal intre barbati si femei; este mai frecventa printre lucratorii din mediul rural, care prin specificul muncii au mai multe ocazii de a contracta boala. Hidatidoza este o problema majora de sanatate publica. Pe langa o letalitate inca crescuta (2 %), boala impune o asistenta medicala laborioasa, costisitoare si de lunga durata. Internarile repetate se insotesc de concedii medicale prelungite, urmate frecvent de incapacitate temporara sau definitiva de munca; are implicatii importante in sectorul economic prin pierderile mari pricinuite in sectorul zootehnic. Toate acestea justifica masurile de prevenire si de combatere indreptate asupra celor 3 verigi ale lantului epidemic. Masurile impotriva rezervorului de infectie au ca obiectiv cainele; se preconiza tratamentul periodic al cainilor utili si lichidarea celor vagabonzi. Organele parazitate ale ovinelor sau bovinelor vor fi ingropate, sterilizate prin fierbere sau prin formolare. Accesul cainilor in abatoare sau in jurul acestora va fi interzis, impotriva cailor de transmitere se vor lua masuri generale de protectie a surselor de apa. Fructele si zarzavaturile vor fi bine spalate inainte de consum, iar alimentele vor fi puse la adapost de eventuale contaminari. Se vor lua masuri de intretinere igienica a mainilor. Masuri adresate masei receptive. Boala fiind mai frecventa printre muncitorii din anumite profesiuni, se vor lua masuri de educatia lor sanitara. Fiind frecventa si in randul copiilor este obligatoriu ca munca de educatie sanitara si crearea deprinderilor igienice sa inceapa din familie, gradinita, internate, scoli.

Promotiile saptamanii

CELE MAI VANDUTE
Tinctura coaja nuca neagra
Cele mai vandute
Tinctura coaja Nuca ...
Pret: 145 Ron
candyclear5
Cele mai vandute
CandyClear5
Pret: 290 Ron
Cuisoare
Cele mai vandute
Cuisoare
Pret: 76 Ron
Tratament complet pentru detoxifierea organismului (Tratament Hulda Clark si Zapper)
Cele mai vandute
Tratament complet pe...
Pret: 765 Ron
Tratament detoxifiant si deparazitar pentru 18 zile (Pachet Hulda Clark)
Cele mai vandute
Tratament detoxifian...
Pret: 260 Ron



 


Suport
Home
Despre noi
Parteneri
Promotii
Contact
Info
Adauga link
Cadouri
Creare cont
Cum Comand
Cum platesc
Detalii privind activare cookies
Este ziua ta
Garantie
In cat timp ajunge comanda
Informare cookies
Livrare si returnare
Lucky13
Reclame
Returnarea Produselor
Sugestii si reclamatii
Termeni si conditii
Dictionare
Dictionar plante
Dictionar analize
Dictionar simptome
Dictionar parazitologie
Dictionar medical
Dictionar afectiuni
Dictionar prospecte medicamente
Dictionar leacuri babesti
Unitati medicale
Facebook Ekilibrium.ro Google+ Ekilibrium.ro Twitter Ekilibrium.ro YouTube Ekilibrium.ro Blog Ekilibrium.ro RSS Ekilibrium.ro
 
ANPC    
 
Inchide bara