Himenolepidoza parazitoza intestinala determinata de cestodul Hymenolepis nana. Este mai frecventa la copii la care evolueaza cu tulburari digestive si nervoase. Hymenolepis nana, din genul Hymenolepis, familia Hymenolepidae, clasa Cestoda. Boala are o repartitie universala intalnindu-se mai frecvent in regiunile calde, fiind insa prezenta si in cele temperate. Himenolepidoza umana, determinata de Himenolepidoza nana, trece, mai ales la copii, ca o parazitoza frecventa. Cand numarul parazitilor prezenti in intestin este mic, neinsemnat, boala poate trece neobservata. In infestarile mai mari, cu sute, uneori mii de exemplare, apar manifestari digestive (dureri abdominale, greturi, varsaturi, diaree etc.) si nervoase (cefalee, ameteli, neliniste, insomnii, tulburari de auz sau de vedere, tulburari de comportament, stari epileptiforme etc). In cazuri mai grave himenolepidoza poate evolua cu anemie si chiar denutritii severe. Rezulta din identificarea la microscop a oualor parazitului; ouale de Himenolepidoza nana au forma ovalara regulata si o structura organizata putand fi usor depistate si recunoscute la examenele coproparazitologice. Pe langa oua normale au fost semnalate si oua degradate, modificate, in diferite stadii de involutie, care au fost interpretate ca fiind dovada (expresia morfologica) unui proces de aparare a organismului impotriva parazitului (I. Gherrnan). Tratament: Niclosamidul (sin. Radeverm, Yomesan) folosit cu succes in tratamentul teniazelor mari (T. solium, T. saginata, D. latum ) are rezultate mult inferioare in himenolepidoza, chiar si in cure mai prelungite (2-7 zile). Mai eficient este Praziquantelul (Cesol), administrat o data, in doza de 15 mg/kg/corp. Sursa de infectie in himenolepidoza o formeaza cei parazitati care elimina odata cu scaunele, ouale infectioase ale parazitului. Ingerate, ajung in noua gazda umana, mai intai in vilozitatile jejunale, unde in decurs de 3 zile embrionii hexacanti ai oualor reusesc sa se transforme in cisticercoizi, care coborand mai jos, in ileon, dupa cca 15 zile se transforma in paraziti adulti. Pe langa o evolutie directa (monoxena), parazitoza poate ajunge la alta persoana dupa trecerea printr-o gazda intermediara (evolutie diheteroxena), rol care revine mai frecvent unor insecte coleoptere (Tenebrio molitor si T.obscurus); sau unor pureci (Xenopsilla cheopis), in organismul carora se formeaza cisticercoizii. Acestia ajung la om (gazda definitiva) prin ingerarea accidetala a insectelor parazitate de cisticercoizi. Cum Himenolepidoza nana, varietatea fraterna pare a fi un parazit al sobolanilor, raspandirea bolii trebuie pusa pe seama celor doua modalitati mentionate. Depistarea celor parazitati trebuie urmata de un tratament sustinut, prelungit. Impotriva modului de raspandire se recomanda masuri de salubrizare a mediului si de igiena individuala. |