Leishmanioza cutaneo-mucoasa reprezinta o afectiune determinata de Leishmania braziliensis sau specii asemanatoare (Leishmanioza mexicana, Leishmanioza peruviana). Leishmanioza se caracterizeaza prin leziuni care apar atat pe piele, cat si pe mucoase. Leishmania braziliensis, din genul Leisihmania, familia Trypanosomidae, clasa Flagellata. Dupa unii Leishmania mexicana ar intra in etiologia acestei boli ca o specie independenta, dupa altii aceasta ar fi o subspecie, ca si Leishmanioza amazonensis, Leishmanioza garnha-mi, Leishmanioza guganensis, Leishmanioza panamanesis, Leishmanioza peruviana, Leishmanioza pifanoi sau Leishmanioza venezuelensis Leishmania). Forma clinica principala cunoscuta si sub numele de Espundia se intalneste atat in America Centrala, cat si in cea de Sud, forma clinica ,,Uta" se limiteaza mai frecvent in Peru. Forma Chicleros este mai cunoscuta in Mexic si Guatemala, iar forma tegumentara difuza (leproida) este intalnita mai ales in Venezuela. Forma Espundia are o perioada de incubatie de 2 - 3 saptamani, iar evolutia are loc intr-un stadiu primar si altul secundar. In stadiul primar boala se prezinta cu leziuni cutanate papuloase sau nodulare si cu tendinta la ulceratii. Aceste leziuni unice sau multiple, in stadiul secundar, trec pe mucoase (meta-stazare), atingand cu deosebire nasul, orofaringele, caile aeriene superioare, uneori chiar esofagul. Asemenea leziuni granulo-matoase sau ulceroase aparute la nas, gura, faringe, laringe etc, precedate de leziuni anterioare cutanate pledeaza pentru o Leishmanioza cutaneo-mucoasa determinata de Leishmanioza brasiliense. Leziunile sunt insotite de o adenopatie insemnata. Cele asezate la nas sau la gura lasa deformari mari, disgratioase, caracterisice. In conditiile unei suprainfectari (pulmonare) boala poate lua o evolutie grava, ducand si la casexie. Forma Uta (U) se insoteste de obicei de leziuni mici, unice, limitate adeseori numai la invelisul cutanat, extinzandu-se mai rar la mucoase. Formele Chicleros sau pianul de padure sunt intalnite printre muncitorii forestieri sau de pe diferite plantatii din Mexic, Guatemala. Evolueaza cu leziuni dispuse pe fata, gat, membre si destul de frecvent pe pavilionul urechii (urechea culegatorului de guma). Si in aceasta forma leziunile sunt solitare si nu metastazeaza. Se pot produce insa infiltratii si necroze destul de extinse. O alta forma este leishmanioza cutanata difuza (leproida), intalnita in America Centrala, dar si in Africa (Ethiopia). Leziunile sunt reprezentate de papule si noduli, care n-au tendinta la ulceratie, dar au tendinta ia generalizare. Boala evolueaza incet si are un prognostic rezervat. Un examen direct al produselor recoltate din leziuni poate duce la un diagnostic pozitiv; se poate apela la culturi pe mediul NNN, reactia intradermica Montenegro, reactia de imuno-fluorescenta etc. Se poate recurge la injectii perilezionale cu Metronidazol, solutie cu Emetina, 3-10% sau mai degraba cu Camolar, cu clorochina, mai ales cu antimoniu pentavalent. De multe ori singurul produs activ este Amfotericina B (Fungizona). In suprainfectii sunt necesare antibioticele, iar la bolnavii ramasi cu mutilari mari ale fetei, trebuie sa se recurga la chirurgia plastica. In forma Uta de boala, principalul rezervor de infectie este cainele. In celelalte forme sunt diferite mamifere, mai ales rozatoare de padure sau de campie, care au fost gasite in mod natural infestate. Repartizarea ulcerelor leishmaniene pe diferite parti expuse ale corpului (ureche, nas etc.) faciliteaza infectarea flebotomilor, prin intermediul carora boala se raspandeste printre animale si la om. Principalul rol de vector in aceste leishmanioze revine unor specii de flebotomi din genul Lutzomia (Lutzomyia). De exemplu, specia Leishmanioza flaviscutellata transmite forma Chicleros, data de Leishmanioza mexicana, specia Leishmanioza intermedius forma Espundia, data de Leishmanioza braziliensis, iar specia Leishmanioza peruensis forma Uta, determinata de Leishmanioza peruviana. Pe langa calea inoculativa (pasiva) boala se poate transmite si pe cale contaminativa, prin zdrobirea flebotomilor infestati pe pielea cu solutii de continuitate. Transmiterea pe cale directa, desi mai rara, nu este exclusa, infectia fiind inoculabila si auto-inoculabila. Receptivitatea fata de boala este generala, totusi in zonele endemice are caracter profesional, fiind mai frecventa printre muncitorii forestieri, culegatorii de guma si lucratorii angajati in defrisari, constructii sau la drumuri. Leishmanioza cutaneo-mucoasa determinata de Leishmanioza peruviana (forma Uta), in care cainele este sursa de infectie, se vor lua masuri impotriva acestuia. In celelalte forme insa, locul important pe care-l ocupa in special rozatoarele salbatice (silvatice) ca rezervor de infectie, face combaterea aproape imposibila. De aceea profilaxia bolii se bazeaza pe combaterea flebotomilor (prin insecticide, masuri de salubrizare etc.) si prin folosirea de catre cei expusi de substante insectifuge. Vaccinarea incercata nu da intotdeauna rezultate satisfacatoare |