LOAZA

Loaza este o boala parazitara (filarioza) determinata de o filarie, Loa loa. Se caracterizeaza prin aparitia unor edeme subcutanate si circumscrise in diferite regiuni ale corpului. Un parazit nematod, Loa loa, o filarie, din subfamilia Filariinae, familia Filoroidea. Loaza este o boala a Continentului African, fiind mai frecventa de-a lungul coastei Apusene (Senegal, Gabon, Zair, Angola etc.) si mai rara in alte regiuni. Nu se intalneste in alte continente. Dupa o incubatie care poate dura 10 luni, uneori mai mult, datorita migrarii larvelor pe sub piele, loaza incepe cu aparitia brusca a unor edeme circumscrise dure, de marimi diferite. Edemul, care poate fi unic sau multiplu, este de regula nedureros, dureaza cateva ore sau chiar cateva zile si este insotit de o arsura locala sau de un prurit. Dispar lent si progresiv si pot reapare in locuri apropiate sau chiar in acelasi loc. Edeme asemanatoare cu cele de pe piele pot apare pe aceeasi cale, probabil alergica, si in zone mai profunde ale organismului (in regiunea gatului in special), in unele cazuri au fost semnalate si tulburari nervoase grave (meningita, encefalita, hemiplegie etc). In cazuri de asemenea rare boala poate evolua si cu stari de latenta clinica foarte prelungite (10-15 ani sau mai mult). Uneori diagnosticul poate rezulta din recunoasterea parazitului in conjunctiva oculara. Spre diagnosticul probabil de loaza intr-o regiune endemica ne pot indrepta, alaturi de caracterul edemelor, si o eozinolilie, mai ales o leucocitoza ridicata. Folositoare sunt si reactiile imunologice  intradermoreactia, reactia de fixare a complementului, hemaglutinarea indirecta, mai ales reactia de imunofluorescenta (Coudert, 1968) sau ELISA. Diagnosticul pozitiv rezulta din identificarea microfilariilor in sange, cu grija de a le deosebi de cele de Wuchereria bancrofli, care prezinta sinuozitati largi si putine, in timp ce cele de Loa-loa prezinta sinuozitati scurte. Tratamentul se face cu Dietilcarbamazina (Banocid, Hetrazan, Notezin) administrat intr-un ciclu de 30 de zile sau In mai multe cicluri de 10 zile. In tratamentul prelungit se preconizeaza doza de 400 mg/zi. Pentru combaterea fenomenelor de alergie, date de endotoxinele eliberate de parazitii omorati de medicament, se recomanda si asocierea cu tratamentul antiparazitar si de corticosteroizi. Rezervorul de infectie in boala il formeaza omul, iar transmiterea se face prin insecte din familia Tabanidac, genul Chrysops. In organismul speciilor C. dimidatus si C. silaceus, microfiiariile, in decurs de 10-12 zile, se transforma in larve infestante. Femelele fiind hematofage, transmiterea bolii este asigurata numai de ele. Pe langa depistarea celor infestati si ratarea lor se recomanda, in regiunile endemice, si chimio-profilaxia prin administrarea, cate 3 zile pe luna, a 200 mg dietilcarbamazina. Combaterea tabanidelor in natura fiind destul de dificila se iau masuri pentru a se evita intepatura acestora (substante repelente, folosirea de imbracaminte de culoare deschisa si protectia locuintelor).