TOXOPLASMOZA

Toxoplasmoza reprezinta o boala parazitara relativ frecventa, care la nou-nascut se prezinta sub o forma clinica mai grava, iar la copilul mare si la adult sub o forma latenta mai usoara. Este un protozoar de 6 - 8u, Toxoplasma gondi, care paraziteaza celulele sistemului reticulo-endotelial, in interiorul carora se multiplica. Chisturile mari care se formeaza rezulta din aglomerarea a sute de trofozoiti. Boala este destul de frecventa si are o repartitie universala. Dupa anchetele seroepidemiologice facute cu tehnica ELISA prezenta bolii, in anumite grupe selective, este de peste 40%. In toxoplasmoza dobandita, de regula mai usoara, boala poate imbraca forme limfo-ganglionare, care sunt mai frecvente si evolueaza cu febra, cefalee, mialgii, astenie simuland o mononueleoza. Formele exantematice, encefalitice, oculare sau viscerale sunt mai rare. De implicatii patologice mai severe si mai importante se insoteste insa t. congenitala. Daca trecerea toxoplasmelor in organismul fetal se face, de exemplu, in primele luni de gestatie, fatul moare si este avortat sau se naste un copil cu malformatii. Din aceasta cauza toxoplasmoza congenitala este considerata ca una din cele mai frecvente cauze a anomaliilor congenitale grave si a mortinatalitatii prin infectii. In nasterea prematura fatul poate muri prin leziuni grave si diverse malformatii (hidrocefalie, microcefalie, anenencefalie, mongoloism, malformatii cardio-vasculare etc). Tot asa de severe si numeroase sunt si malformatiile oculare (microftalmie, irite, iridociclite, cataracte etc). In formele subacute sau cronice boala poate imbraca un caracter clinic mai atenuat; se pot inregistra insa accese epileptice sau epileptiforme, convulsii, tulburari psihice si mai ales semne de inapoiere a dezvoltarii mintale. Un loc important il ocupa si tulburarile cardio-vasculare. Patologia toxoplasmoza se complica si prin posibilitatile de reactivare a bolii la bolnavii cu sindrom de imuno-deficiente dobandite (AIDS). Unele observatii pledeaza, de exemplu, pentru reactivarea t. cerebrale. Punerea in evidenta a parazitului este aproape imposibila in toxoplasmoza umana. S-a apelat astfel la numeroase reactii imuno-seroiogice. Pe langa reactia Sabin-Feldman sau reactia intradermica la toxoplasmina se folosesc si reactia de hemaglutinare indirecta, reactia de imuno-fluorescenta si mai ales tehnica ELISA care da rezultate din cele mai bune. Rezultate mai bune se obtin dupa un tratament combinat facut cu Pirimetaminol (Daraprim, Malocid), in doza de 25-50 mg pe zi, timp de o luna, dat in paralel cu trisulfapirimidina, in doza de 2-6 mg pe zi; pentru a preantampina efectele de depresie medulara ale pirimetaminei se poate adauga acid folinic. O atentie deosebita trebuie acordata tratamentului cu Spiramicina a femeii gravide. In complicatiile oculare se poate apela si la corticosteroizi. Rolul de principal rezervor de infectie al toxoplasmozei pare sa revina pisicii, la care parazitul inscrie un ciclu evolutiv complet. In intestinul pisicii infestate, parazitul se multiplica si se transforma in gametociti masculi si femeii, care dupa fecundare dau, nastere oochistilor; dupa aproximativ doua saptamani de Ia infestarea pisicii acestia sunt eliminati, odata cu dejectiile, in mediul exterior. Aici isi vor continua evolutia, transformandu-se in oochisti cu sporozoiti. Sub aceasta forma oochistii rezista destul de bine la conditiile de mediu extern pastrandu-si infectiozitatea. La om toxoplasmoza poate trece prin fructele sau zarzavaturile nespalate, pe care au ajuns chisturile infectioase, prin carnea care contine chisturi si care este consumata inainte de a fi bine fiarta sau fripta, prin intermediul mainilor nespalate, contaminate in urma contactului cu solul poluat sau cu pisicile infestate. Pe langa calea digestiva care asigura transmiterea toxoplasmozei castigate, exista si calea de transmitere transplacentara care asigura transmiterea toxoplasmozei congenitale de la mama la fat. In cazuri rare toxoplasmoza se mai poate transmite prin transfuzii de sange (sange de la persoane in stadiul de parazitism) sau prin infectii de laborator.  Se recomanda masuri de igiena individuala (intretinerea curata a mainilor) si alimentara, cu spalarea corecta a fructelor si zarzavaturilor si tratarea termica suficienta a carnii de vita, de porc sau de pasare. Cu totul recent au fost izolate in Iran 12 tulpini de Toxoplasmoza gondi de la pasari de curte (1988). Masuri speciale sunt recomandate in profilaxia toxoplasmozei congenitale. La gravidele la care infectia a survenit in primele trei luni de sarcina, avortul terapeutic poate fi indicat. La celelalte se poate institui tratament cu Spiramicina.Supravegherea atenta a femeii gravide s-a dovedit eficienta in profilaxia bolii.