aglica

Aglica

Denumiri populare Aglica: Teisor

Traditia populara Aglica:

In podisul Tarnavelor din radacinile de aglica uscate si pisate, cernute si amestecate mai apoi cu untura se facea o alifie pentru eczeme. Florile se foloseau la prepararea apei de obraz si pentru cresterea parului.  In Muntii Apuseni tulpinile uscate se foloseau contra diareei iar radacinile se amestecau in vin ars, din care se lua cate un paharel, dimineata.

In satele din jurul Careilor se fierbea planta intreaga si se folosea impotriva constipatiei si a durerilor de stomac. Ceaiul din flori se bea contra tusei, senzatiei de sufocare si a varsaturilor de sange. Radacina amestecta in tarie se dadea femeilor, care aveau dureri dupa nastere si barbatilor, care aveau dureri si umflaturi de testicule.

Compozitie chimica Aglica: contin amidon si tanin.

Mod de folosire Aglica:

2 lingurite de radacina maruntita se pune la 250 ml apa. Se va fierbe apoi timp de 5 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma pana la 3 cani pe zi.

Afectiuni Aglica:

- astm

- diaree

- dizenterie

- hemoragii

- hemoroizi

- rani